L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 21

Lucrurile încer încet prindeau contur. Săptămânile treceau repede şi mă bucuram de fiecare minut. Chiar şi legătura mea cu Giuliano devenind una gen tată-fică, în sfârşit a acceptat relația mea cu Emanuele şi a venit în vizită o saptămână. Raportul nostru era atât de frumoas că aproape nu îmi venea să cred că în sfârşit a venit soarele şi pe strada mea. Emma devenise mult mai fericită acum fiind cu ambi părinți şi ne umplea zilele cu bucurie. Am plănuit chiar şi o vacanță ce va avea loc peste 2 săptămâni şi totul mergea din ce în ce mai bine.
Am făcut şi o mare schimbare lăsând locul de învățătoare pentru unul de avocat, eram conştientă că va fi mereu ceea ce vreau să fac în viață Emanuele încurajându-mă foarte mult. El a deschis o fabrică de parfumuri ce a început să meargă foarte bine şi era destul de mulțumit de ceea ce făcea. Deci într-un cuvânt viața mea era completă ceea ce distrugea tot acest tablou perfect pictat era o umbra neagra şi aceea fiind căsătoria dintre Emanuele şi Martina. Erau zile că, căutam o soluție dar era destul de greu ea nefiind de găsit.

Îmi ridic ochii din priveliştea ce mi-o oferea biroul meu atunci când un ciocănit se aude în uşă

-"Ce zici putem merge să mâncăm" observ bărbatul vieții mele în pragul uşii îmbracat la costum ce se abina cu o cămaşa albă ce îi ascumdea destul de bine corpul bine sculptat fiind probabil venit de la fabrică

-"Sigur. Pe astăzi ajunge" îl ajung în uşă şi punându-i mâinile după gât îl sărut lung. După ce buzele noastre se dezlipesc îmi ia mâna în a lui şi mergem spre ieşire. Emma era cu bona în acestă seară noi profitând să petrecem o seară în doi

Cina a decurs lin vorbind de cele petrecute pe toată durata zilei şi mă relaxam bucurându-mă de aceste momente.

-"Am o surpiză pentru tine. Ştiu că tot ce sa petrecut în trecut nu ne-a dat timp pentru noi şi acum că suntem împreună nu avem vreme  fiind mereu în preajma Emmei. Aşa că în această seară vreau să ne bucurăm doar de noi doi ce spui?" Îmi i-a mâna în a lui pe masă şi mă priveşte atât de tandru că nu pot refuza. Accept dând afirmativ di cap curioasă de ce avea în minte.
Mă las condusă de el fiind acoperită la ochi, şi mă împiedic de câteva ori dar spre fericirea mea nu cad  fiind sprijinită de mâinile lui.

Tot ce puteam auzi era liniştea şi sunetul unei ape pe lângă paşi noştri.

Atunci când ne-am orpit şi mi-a dat jos benda ce îmi acoperea ochii am clipit puțin atunci când lumina a făcut contact cu ei.
Am rămas plăcut surpinsă când am văzut că suntem pe malul lacului în fața noastră aştepându-ne o barcă superb aranjată cu flori şi lumânări. Eram fără aer la absolut tot ce vedeam şi eram emoționată să văd partea aceasta romantică a lui.

Mă întorc pe călcâie şi îl sărut lung ca apoi să îi mimez din buze un mulțumesc

-" În acestă seară vreau să te laşi iubită aşa cum meriți" zicând acestea mă ridică în brațe stil mireasă şi eu zâmbesc fericită nebuneşte de ceea ce am parte.

Atunci când picioarele mele ating podeaua bărcii mă destabilizez puțin dar nu cad pe jos. Decid să îmi scot sandalele cu toc din picioare şi le arunc pe puntea barcii. În timp ce Emanuele dispăru-se din vizuala mea inspir aerul cald şi rece  de afară  privind reflexia lunii în apa ce se mişca uşor. Era totul atât de perfect că mi se părea un vis din care nu vreau să mă trezesc, zâmbind ca o nebună îmi duc mâinile în sân strângându-le având câțiva fiori pe spate.
Îi simt paşi în spatele meu şi observ geaca de la sacou ce vine pusă pe umeri mei el fiind foarte galant.
Bag de seamă şi mâinile ce mă sucesc către el şi rămân blocată când îl văd cum se pune în genunchi în fața mea.

-"Scumpa mea cred că timpul nu a fost foarte indulgent cu noi furându-ne fericirea dar a venit timpul  ca tu să îmi fii prietenă, iubită, mama copiilor mei ce eşti deja dacă mă gândesc mai bine şi nu în ultimul rând dar cel mai inportant soția mea. Te iubesc mai mult decât credeam posibil şi tu cu vorbele tale şi modul tău de a face m-ai făcut să înnebunesc. Nu aş putea trăi o secundă în plus fară parfumul tău, fără săruturile tale, fără tine. Tot ce trebuie să faci e să răspunzi celei mai grele întrebări pe care am făcut-o în viața mea. MELISSA VREI SĂ FII SOȚIA MEA?" observ sclipirea din ochii lui atunci când îmi mărturiseşte dragoastea lui față de mine iar atunci când pune marea întrebare extrage din buzunarul pantalonilor o cutiuță mică din catifea blu unde se afla inelul cu diamant mic şi tot odată atât de rafinat

-"Da. Da .Da " am strigat  cât m-au ținut plămâni fericită acceptând inelul ce mi-l pune pe deget ca apoi să mă ridice în sus în brațe şi se învărte cu mine lucru ce mă face să râd veselă

-"Te iubesc atât de mult " îmi şopteşte la ureche în timp ce picioarele mele ating iar podeaua din lemn a barcii

-"Şi eu atât de mult" îi spun la rândul meu plasând un sărut pe buzele lui de care sunt nesătulă dar imediat a devenit unul mai infocat şi eu deja eram curpinsă de plăcere. M-a ridicat în sus eu încolăcind picioarele pe şoldurile lui şi mâinile după gât continuând să ne sărutăm pasional. Simt salteaua sub mine şi las capul pe spate lăsându-i gâtul liber el dând săruturi mici ce mă fac să am fiori peste tot. Hainele noastre atingeau podeaua una după cealaltă şi aşteptam momentul în care el intrase în mine. Eram atât de copleşită de sentimentul de plăcere că nici nu am observat cum ne răstogolim eu fiind deasupra lui. Încep să mă mişc  prinvind ochii aceia blu, de care mă îndrăgostisem încă din prima clipă şi citeam plăcerea ce eu io dădeam , în ei. Nu a durat mult şi amandoi am atins culmile paradisului acum căzând extenuată peste bustul lui gol. Îmi atingea părul cu mişcări lente în timp ce respirațiile noastre reluau cursul normal.

-"Nu îmi pot vedea viața fără tine iubirea mea." Vorbele lui erau atât de calde şi de dulci că nu mă puteam abține să nu zâmbesc

-"Nici eu!" Îi răspund în timp ce îmi ridic capul de pe el şi îi privesc trăsăturile feței

-"Chiar nu vreau să stric momentul dar este foarte târziu cred că bona noastră îşi va da demisia" am început să râd şi aprob din cap ca apoi să mă ridic şi să mă îmbrac.

Ne îndreptam spre maşină ținându-ne de mâna fericiți şi plini de speranțe pentru viitor. Îmi deschide portiera şi eu îi zâmbesc aşezându-mă pe banchetă. Îi observ fiecare mişcare şi realizez că dragostea mea pentru el este de nedescris. Porneşte motorul şi eu îmi lipesc capul de geam privind inelul ce îşi găsise locul perfect pe degetul meu.

Probabil v-ați obişnui cu mine că mai nou aproape în fiecare zi va ofer câte un capitol drept răsplată ca am lipsit o perioadă îndelungată. Încet încet ne apropriem spre sfârşitul povestei dintre Melissa şi Emanuele şi aştept cu nerăbdare părerile voastre.