L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 12

        "Melissa povesteşte"

Văzând cum pleacă rămân ferma preț de câreva secunde şi respir din ce în ce mai uşor. Doamne cât a îngreunat situația în care mă aflu. Nu înțeleg de ce se comportă astfel. A schimbat reacția față de mine imediat, acum mă sărută pasional şi imediat după s-a uitat la mine cu o privire străină. Mă simt batjocorită, umilită şi fară pic de speranță atunci când vorbim de viitorul ce mă aşteaptă. Îmi vine să țip cât mă țin plămâni dar tot ce reuşesc să fac e să păşesc  un pas pe rând şi să îmi ajung prietena din urmă.

-" Hei este totul în regulă?" mă întreabă perplesă şi totodată preoccupată

-" Da... să spunem că da. Cred că tocmai ne-am găsit un aleat în lupta împotriva acelui ticălos jalnic" nici eu nu eram sigura de ceea ce spuneam dar speram din tot sufletul că Emanuele va găsi un plan bun.

-" În sfarşit aţi vorbit" puteam vedea acel zâmbet plin de bucurie pe fața ei

-" Da, şi sper că am luat decizia corectă. Sper că pentru prima dată de când am ajuns aici să nu pun viața Emmei in pericol din nou. " mă uitam tristă în ochii ei şi mă simțeam din ce în ce  mai neputincioasă

-"Jessica tu şi Mirko trebuie să mergeți în Anglia. Are nevoie de acele tratamente cât mai repede posibil" văzând că vrea să spună ceva am continuat repede aşa nu a avut ocazia să riposteze " Să nu aud scuze din partea ta. Devizia a fost luată te rog nu îngreuna situația, imediat ce o recuperez pe Emma noi o să vă ajungem din urma. Promit" am încercat să fiu cât mai convingatoare dar nici eu nu credeam în Emanuele şi planul pe care nici nu îl are, cu cât trece timpul cu atât îmi vine să mă iau la palme că am încredere în el. Am îmbrățişat-o rapid şi am plecat repede fără ca ea să adauge ceva.
Am urcat repede în maşină pornind motorul, simțind-o imediat după sub mine cum prinde viteză.
În acest moment doar Emma este prin gândurile mele, dar nu ştiu ce aş putea să fac. Doamne şi el, el exact ca acum 5 ani cu acele buze cărnoase pe care nu le pot uita. Din instinct mi-am dus mâna pe buze şi le-am atins având vizuala sărutului de mai devreme.  Pare că timpul adunat în tot acest timp nici nu ar fi existat, acea prăpastie creată a fost pur şi simplu suflata ca vântul. Într-o clipire de ochi m-am reântors la trecut şi inima mea a început să bată din nou. Ştiu cât de egoistă pot fi dar nu mă pot abține. El are o viață nouă dar eu mă agăț şi de cea mai mică fărâmă de speranță.

-" Dar ce tot zic eu aici. Aşa ceva nu este posibil. Nu mă pot gândi la aşa ceva. Sunt o egoistă, Emma este tot ce contează." Mi-am şters lacrimile ce cădeau de ceva vreme pe obraji mei calzi şi intorcând cheia în contact  am oprit motorul maşinii fiind deja în fața apartamentului meu.
Îmi era oarecum frică să cobor dar mi-am facut curaj ispirând puternic trântind portiera în urma mea

Eram deja pe balcon cu o țigară în mână şi timpul parea că stă în loc. Nu aveam nevoie de mâncare, de somn, aveam nevoie doar ca fetița mea să fie din nou în brațele mele, să o ştiu în brațele mele.

-" Emma, iubita mea fii puternică, mami o să te găsească fii sigura chiar dacă trebuie să mut munți din loc" am respirat aerul de afara şi am intrat repede în salon cand am auzit soneria  insistentă penetrând în întreaga încapere. Am deschis repede uşa şi am zâmbit atunci când l-am văzut în tocul uşii, un deja vu mi-a venit repede în minte dar s-a spulberat atunci când Emanuele a intrat şi am  văzut cine era în spatele lui.

-" Dar el ce caută aici. Ieşi imediat din casa mea" mi-am încleştat pumnii şi am țipat la el cât am putut de tare neputând să îmi controlez furia ce om fată de această persoana vulgara şi fără scrupule.

M-am reantors dupa o lunga pauza este doar un mic capitol asa ca de reintoarcere cel ce va urma va fi mult mai lung promit.