L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 11

"Melissa povesteşte"

Am văzut cum mă lasă şi se îndepărtează de mine fără să spună nimic. Ne priveam unul în ochii celuilalt şi nici unul dintre noi nu avea curajul să spună ceva. Eram pur şi simplu fără cuvinte, bulversată confuza cu mii şi mii de întrebări.
Îi observam gesturile pline de nervozitate şi nu înțelegeam reacția pe care o are acum. Arată de parcă i-ar părea rău de ceea ce a făcut şi eu nu ştiam ce să cred.

"De ce ai făcut asta?" Am reuşit să spun în şoaptă înghițând în sec. Nu ştiam ce să cred totul s-a petrecut atât de repede că nu am realizat concret cum au decurs lucurile

"Nu ştiu, când sunt lângă tine mă pierd... habar nu am... ce îmi faci femeie" a început să țipe la mine şi eu am tresărit imediat la auzul vocii lui ridicate. Nu înțelegeam schimbarea acesta radicală în doar câteva secunde şi simțeam că imediat pot bufni în lacrimi. Fără să adaug ceva am ieşit cât mai repede posibil tremurând dar o mână m-a oprit

"Scuză-mă nu voiam să țip la tine. Sunt confuz atunci când sunt în preajma ta şi mă pierd total" i-am privit acei ochi de care încă eram îndrăgostită şi îi visam noaptea şi nu am putut face altceva decât să mă opresc

"Ce vrei cu adevărat de la mine?" Nu eram sigură că acea întrebare era potrivită văzând cum îşi schimbă stările dar trebuie să aflu cu exactitate

"Simt nevoia să te am lângă mine şi este greşit din partea mea față de Martina dar nu mă pot stăpâni. Simt cum inima o ia razna atunci când te văd şi nu mai sunt stăpân pe mine şi pe situație. Chiar şi acum simt nevoia să te am aproape, o nevoie pe care nu o pot explica rațional tot ce ştiu este că te vreau" vorbele lui erau elixir pentru mine şi tot ce voiam era să sar în brațele lui şi să recuperez timpul în care am fost despărțiți dar nu îmi puteam permite acest lucru nu cu Diego ce îmi vede fiecare mişcare

"Emanuele ştii bine situația mea, nu vreau ca fetița mea să sufere din cauza iubirii oarbe ce o am pentru tine. Tu o ai pe Martina şi nu îi poți face aşa ceva cum ai spus şi tu este greşit" fiecare cuvânt îmi distrugea sufletul care era deja în mii şi mii de bucățele dar adevărul nu poate fi neglijat nu când este vorba despre persoane care nu au nici o vină

"Ştiu. Ai dreptate dar..." am făcut ochi mari la el aştepând să termine fraza dar tot ce a făcut a fost să îşi ducă privirea în pământ şi eu am rămas surpinsă dar am aşteptat "Ai dreptate! Te voi ajuta cu Emma promit voi găsi un mod" m-a privit iar în ochi şi părea trist dar am preferat să las lucurile aşa şi am aprobat din cap ca apoi să îl văd plecând

"Emanuele povestește"

Am plecat fără să mai adaug ceva pentru că era inutil. Nu ştiam cum să explic senzațiile ciudate ce mi le emană şi nu aveam de gând să le neg cel puțin nu până la nesfârşit. Am plecat din spital mai repede decât o tornadă cu intenția de a vorbi cu tata, nu puteam să amân la nesfârşit întrebările la care probabil doar el are răspuns  şi cel mai important trebuie să descopăr de ce m-a mințit.
Am pus piciorul pe accelerație şi maşina a prins viteză sub mine. Nervozizmul era tot mai prezent şi nu mă puteam abține să nu îmi mişc degetele pe volan într-un ritm constant.
Ajuns în fața casei am ieşit din maşină şi m-am întreptat spre uşa de la intrare cu paşi repezi.

"Tata?" Am țipat imediat ce am pus piciorul în casă. Îl văd că iese din birou şi îmi zâmbeşte dar eu nu puteam face la fel

"Ce se petrece fiule? Unde este Martina?" Părea nedumerit dar nu aveam timp de explicații voiam răspunsuri şi le voiam acum

"Trebuie să vorbim" am zis sec turnând un pahar de whisky

"Te ascult" am dat pe gât tot paharul şi mi-am dus privirea spre el

"De ce m-ai mințit. Ştiu totul despre Melissa. Vreau să ştiu ce îmi ascunzi. Fără minciuni de data asta că oricum aflu până la urmă" eram destul de agitat dar am reuşit să îmi păstrez calmul şi îl priveam fix în ochi. Am văzut cum oftează şi se pune pe canapea

"Fiule de ce nu poți lăsa trecutul în urmă sunt lucuri pe care nu le ştii. Trecutul o să îți aducă numai probleme crede-mă. Te-am mințit pentru că vreau să te protejez nu vreau să te pierd şi pe tine. Vreau să te văd fericit alături de familia ta. Crede-mă nu îți vreau răul eşti singurul fiu ce îl am acum" nu ştiu de ce dar ceea spunea mi se părea adevăr , totuşi nu voiam să las lucurile aşa uşor

"Dacă vrei să fiu fericit atunci trebuie să ştii că nu voi fi niciodată până când nu îmi rezolv conturile cu trecutul" m-am aşezat pe fotoliul în fața lui şi i-am zâmbit trist

"Bine fiule, fie! Nu sunt o persoană bună dar când vine vorba despre tine încerc să fiu. Emanuele trebuie să ştii din cauza cui ai avut accidentul de maşină" l-am privit nedumerit şi nu înțelegeam ce legătură are, am văzut cum se joacă cu paharul de alcool în mână semn că este din ce în ce mai nervos dar trebuie să rămân calm şi să îl ascult

"Te ascult"

"După cum  probabil ştii Melissa este căsătorită. Diego este responsabil de accidentul tău. Te-am mințit pentru că nu voiam să ajung să te pierd iar. Acel om este mult mai rău decât sunt eu şi crede-mă nu se va opri până când nu îşi va duce planul la punct. Atunci când am descoperit că el era responsabil am luat decizia de a nu îți spune nimic tocmai pentru că ştiu ce fel de persoană este" auzind acele vorbe nu puteam crede că sunt adevărate. Eram pur şi simplu bulversat şi aflând acest lucru puteam şti că probabil acel om era capabil de orice

"A răpit-o pe Emma. Trebuie să fac ceva nu pot sta cu mâinile în sân mai ales că este vorba despre copilul meu. Tată familia de care vorbeşti nu poate exista, sunt prea multe minciuni la mijloc şi nici în tine nu mai am încredere. Dacă vrei să recapăt încrederea în tine trebuie să mă ajuți"

"Dar Martina? Ai vorbit cu ea?Apropo unde este?" Mi-am dus provirea în pământ atunci când am auzit acele întrebări şi habar nu aveam ce să spun. Probabil îşi va ieşi din fire dar nu am altă alegere nu pot schimba cursul lucrurilor petrecute

"Este în spital. A făcut acident cu maşina şi a pierdut copilul. Familia ce mi-ai creat-o se destramă încetul cu încetul" am reuşit să vorbesc cu greu şi mă durea să îi spun aceste cuvinte, ştiu că probabil îmi vrea binele şi din acest motiv m-a mințit

"Poftim? Ce ți-am zis trecutul tău îți distruge viitorul Emanuele. Te rog ascultă-mă lasă femeia aceea în pace aşa vei fi fericit"

"Este cam târziu. Acum dacă nu te superi trebuie să găsesc un plan în a salva fetița din ghearele psicopatului" m-am ridicat de pe fotoliu şi am plecat spre uşă , nu mai aveam ce face aici oricum

"Fiule stai! Te voi ajuta dacă crezi că acest lucru te face fericit te voi ajuta" i-am zâmbit şi am aprobat din cap. Poate până la urmă pot avea încredere în el şi cu ajutorul lui voi scăpa odată pentru totdeauna de Diego aşa mă pot întoarce la viața pe care o aveam. L-am urmat pe tata în birou şi ştiam că amandoi vom găsi o soluție şi totul se va rezolva tot ce trebuie să fac este să am puțină răbdare.

Ştiu că aceste capitole sunt mai scurte dar chiar încerc să fac posibilul. Sunt atât de ocupată că nici timp să respir nu am😂😂 sper să înțelegeți că eu chiar încerc să public chiar daca sunt scurte o fac pentru că nu vreau să vă dezamăgesc😘😘😘