L'osessione VOL 2 Finalizata

Capitolul 6

"Emanuele povesteşte"

###

Conduceam ca un nebun de ore întregi spre o destinație necunoscută. Eram orbit de ură amestecată cu frică şi tot ce voiam era să găsesc ceva. Din cauza stresului ce se acumula mi-am dat cu mâinile prin păr "Unde naiba eşti?"am țipat dând cu pumni în volan, eram exasperat că nu găseam acel ceva şi căutam cu disperare în zadar. În zare observ o persoană şi apropiindu-mă am putut vedea mai clar formele şi părul acela lung şi negru ca şi cabanosul. Am pus imediat o frână bruscă şi am ieşit ca ars din maşină nepăsându-mi de portiera ce o lăsasem  deschisă alergând spre ea acelaşi lucru făcândul la rândul său

"Emanuele.." a strigat şi vocea ei era atât de mică şi suavă ca apoi să leşine în brațele mele

"Dragostea mea sunt aici" am luat-o în brațe stil mireasă şi i-am pus un mic sărut pe frunte privind chipul ei angelic ca apoi să mă întrept spre maşină cât mai repede posibil
###

Am deschis ochi respirând greu şi m-am ridicat în şezut imediat ştergând puțină transpirație de pe frunte.
"De ce doamne iartă-mă femeia aceea este doar în capul meu?" Mi-am zis vag dar auzind un mic sunet prin aşternuturi m-am ridicat fără să o trezesc pe Martina. Am coborât în salon unde mi-am turnat un pahar de whisky şi m-am aşezat pe canapea. Nu îmi pot scoate din minte acel chip şi ceea ce am visat mă făcea şi mai confuz. Probabil faptul că mă gândesc doar la ea a făcut în aşa fel să o visez. Problema cea mai mare era că acel vis era atât de real pentru mine şi nu îmi pot explica în cuvinte cum în acele minute în care visam simțeam o iubire de nedescris pentru ea.
"Martina, idiotule ce faci cu ea?" Conştiința mea nu îmi dădea pace şi ştiu că are dreptate faptul că mă gândesc la acestă femeie este ca şi cum mi-aş înşela viitoare soție şi aici ajung într-un punct mort de ce în vis simțeam toate acele sentimente când pentru Martina simt doar pe jumătate ceea ce visam? Am atâtea întrebări fără răspuns şi toate aceste gânduri îmi crează o mare durere de cap.
Am dat pe gât tot lichidul din pahar şi atunci mi-a venit o idee strălucită. Am luat leptopul şi l-am deschis ca apoi să întru pe google şi să scriu 'Melissa' doar că îmi dădea atâtea Melissa că nici eu nu ştiam de unde să încep mai ales că nu ştiu restul numelui ei. Am continuat totuşi să caut şi din greşeală am dat peste o fotografie unde era ea şi tata. "Ce naiba face ea şi tata?" Tata m-a mințit a zis că habar nu are cine este când în fața ochilor mei este clar că nu este aşa. Am dat click pe articol şi am început să citesc totul cu mare atenție "Una dintre cele mai bogate persoane din Roma tocmai a fost salvată de închisoare datorită avocatului Melissa Prosperini...."
Cu cât citeam mai departe acel aricol cu atât realizam că tata a fost un mare mincinos. Ce îmi mai ascunde?
Simțeam cum totul nu mai are un sens pentru mine şi habar nu aveam ce se petrece în jurul meu. Aveam nevoie de răspunsuri şi foarte repede nefiind sigur în acest moment că nunta cu Martina ar fi lucrul cel mai sigur de făcut cu toate că aşteptăm un copil împreună. Nu mă pot căsători până nu am o fărâmă de răspunsuri la miile de întrebări. Găsind adresa unde munceşte am scris-o pe o bucată de hârtie şi aveam de gând să merg acolo la prima oră a dimineții.
Am dat pe gât un alt pahar şi am plecat înapoi în cameră dar eram atât de gânditor că nu puteam adormi la loc.

"Melissa povesteşte"

" Mell?" Auzeam acea voce îndepărtată şi nu aveam puterea necesară să îmi deschid ochii. O durere cumplită m-a curpins atunci când am încercat să îi deschid, mai ales la cap ,dar am reuşit cu greu să o fac