Poruncile Iubirii

Chapter 14

-O,sigur asta va părea foarte natural: întotdeauna mă reazem de câte o coloană de marmură la întruniri şi conversez cu spatele la interlocutor.
Pandora îi ignoră sarcasmul,dar remarcă îndrăzneala Cynthiei.
-Îl vezi? întrebă Cynthia.
-Nu încă.Pandora studie mulţimea ce fremăta jos.Ai zice că un om aşa de
înalt...Culori de toate nuanţele imaginabile se roteau într-un caleidoscop de culori ca un giuvaier.Cu umeri largi...Râsetele şi murmurul conversaţiilor în care
se amesteca şi câte un strigăt se înteţiseră în sala de bal.Şi ochi care prevestesc furtuna...
-Chiar aşa? în tonul Cynthiei se citea ironia.Chiar şi numai ochii aceia l-ar
scoate în evidenţă într-o mulţime.Mai ales dacă vezi totul de sus,ca o pasăre de pradă.Pandora nu dădu atenţie ironiei Cynthiei.Max avea,într-ade-văr,cei mai uluitori ochi.Amintirea schimbului lor de priviri îi stăruia în minte şi venise nechemată de multe ori în ultimele zile.
-Se poate să nu fi ajuns încă,să ştii.
-Ştiu.Pandora se aplecă uşor în faţă.Ar fi încă unul dintre lucrurile iritante pe care le tot face.
-Cred că sunt tot atâţia oameni aici sus câţi sunt şi în sala de bal,spuse Cynthia încet.Lord Chalmers se afla în celălalt capăt al galeriei şi discuta cu Lady Simpson-Atwood,care era la fel de încântătoare ca de obicei.Iar ea stătea,bineînţeles,sub portretul unei strămoaşe incredibil de urâte.
-O trăsătură pe care o putem ierta celor de mult morţi.
-Uite acolo,contele de Latham pare hotărât se se uite cât mai adânc în decolteul îndrăzneţ al lui Lady Pentworth.
-Lady Pentworth poartă întotdeauna decolteuri îndrăzneţe,şi bărbaţii caută întotdeauna să se uite cât mai adânc în ele,comentă Pandora absentă,întrebându-se dacă nici în seara aceea Max nu avea să-şi facă apariţia.Cred că a devenit un sport pentru ei,la fel de interesant ca jocul de cărţi sau cursele de cai.
Cynthia pufni într-un mod care ar fi făcut-o să leşine de ruşine în urmă cu un an,doi.Pandora îşi stăpâni un zâmbet.Cynthia ieşea din găoace.
-Iată-le şi pe Lady Everly şi Lady Jersey.Cynthia făcu o pauză.Cred că Lady Jersey se uită la noi.
-Mă îndoiesc.Pandora oftă şi se îndreptă de spate.Dacă Max într-adevăr era în masa de oameni ce mişuna dedesubt,părea la fel de greu de găsit ca încercările pe care i le dăduse spre îndeplinire.
-Ai dreptate.Îi face semn unui servitor.Nu...iarăşi se uită spre noi.
Cynthia icni şi o trase pe Pandora de rochie.Vai de mine,vine spre noi.
Pandora îi dădu mâna la o parte,neatentă.Văzu la capătul întunecat al sălii un bărbat înalt,cu părul închis la culoare,care vorbea cu un grup.Era cu spatele la ea,dar părea Max,după statură.Inima începu să-i bată mai repede.
-Pandora,şopti Cynthia cuprinsă de panică.Oare ce-o fi vrând de la noi? Nu,nu de la noi...Numai de la tine.Eu nu sunt decât întâmplător în apropierea ta...
Pandora îşi dădu într-un final seama că ar trebui să-i răspundă,dar,dacă acela era într-adevăr Max...
-...O biată frunză prinsă în vârtejul escapadelor tale.
Şi,dacă era Max,nu şi-ar fi închipuit niciodată că ar fi putut purta o haină de un roşu atât de strălucitor.
-...Condamnată,prin simplă asociere,să-ţi împărtăşească soarta...
Cu toate astea...indiferent de gustul îndoielnic,dar,de netă-găduit,foarte modern al ţinutei sale...
-...Va trebui să leşin numai ca să scap de-aici.Bărbatul se întoarse,spulberându-i
speranţele,dar făcând-o să simtă o oarecare uşurare.Îi plăcea mai mult haina de seară neagră cu albastru pe care Max o purta de obicei decât nuanţele strălucitoare după care se dădeau,mai nou,bărbaţii în vânt.
-Pandora,şopti Cynthia cu panică şi o trase tare de fustă.
-Fir-ar să fie,Cynthia,dacă nu încetezi să mă tragi de rochie,o s-o rupi,şi asta nu va îmbunătăţi cu nimic o seară ce se anunţă oricum lungă şi plicticoasă...
Pandora se răsuci ca să se uite la Cynthia tocmai când aceasta făcea o mică plecăciune unei doamne pe care Pandora nu o văzuse.Simţi un gol în stomac,dar mintea începu să-i lucreze....Din moment ce nici nu se poate compara cu bucuria produsă de câteva ore petrecute la Almack.
-Frumos spus,draga mea.Pandora păru surprinsă s-o vadă pe una dintre patroanele de la Almack,regina de necontestat a societăţii mondene.
-O,Lady Jersey,nu v-am văzut...Pandora făcu o plecăciune suavă.
-Sigur că nu,râse Lady Jersey,şi curajul Pandorei reveni.Indiferent de regulile severe pe care doamna le urma cu sfinţenie la Almack,lumea ştia,deşi rar aducea în discuţie,faptul că Lady Jersey aprecia umorul la cei din jurul său.Lady Jersey se întoarse spre Cynthia.Arăţi minunat în seara asta,domnişoară Weatherly.Cred că vei avea un sezon foarte reuşit.
-Aşa credeţi? Cynthia se holbă şi uită să închidă gură.Pandora o înghionti
discret.
-Vreau să spun...mulţumesc.
-Cu multă plăcere.Cât despre tine,continuă ea cu o privire ce ar fi îngheţat-o pe Pandora dacă n-ar fi văzut în ea şi un zâmbet ascuns,cred că cel de-al optulea sezon al tău...
-Al şaptelea,o corectă Pandora şi se înfiora de propria ei îndrăzneală.
-Al şaptelea,desigur.Cred că va fi la fel de...să zicem tumultuos ca întotdeauna.
Un zâmbet îi lumină faţa pentru o clipă,apoi amuzamentul îi mai fu vizibil doar în privire.N-ar fi fost cuviincios să se creadă că pe Lady Jersey,întruchiparea
corectitudinii sociale,ar amuza-o lipsa de respect a Pandorei.
-Pare destul de interesant,răspunse Pandora,precaută.La ce se referea oare Lady Jersey? Până acum,sezonul acesta fusese în mare parte lipsit de orice umbră de agitaţie.
-Cer scuze,doamna mea.Un slujitor în livrea se apropie şi îi înmâna lui Lady Jersey o cutie frumos învelită.Ea luă pachetul,îi făcu semn să plece şi îi înmâna pachetul Pandorei.
-Un bun şi vehi prieten de-al meu mi-a cerut să îţi dau pachetul acesta.
-Ce este? Pandora se încruntă.Pachetul era învelit în hârtie fină şi legat cu o panglică de mătase,cu un bilet sub nod.
-Te rog să citeşti mai întâi mesajul.Un ghem ciudat i se puse în stomac,ceva între anticipaţie şi oroare.Desfăcu biletul.Blazolul contelui de Trent îi sări în ochi.Inima începu să-i bată mai repede.Sub blazon,erau câteva cuvinte,cu un scris ce îi era deja familiar: „încercarea numărul nouă”.
I se tăie răsuflarea.Citi în continuare: „Pentru vremurile noastre,acest obiect ar fi numai bun ca să reprezinte cingătoarea reginei amazoanelor”,îşi smulse privirea de la hârtie şi se uită în ochii amuzaţi ai lui Lady Jersey.
-Aceasta este...
-Nu-i nevoie să desfaci pachetul aici.Conţine doar un obiect de-al meu,personal.
Dar mai bine ai citi şi ce scrie pe partea cealaltă a mesajului.Pandora întoarse hârtia cu mâinile ce-i tremurau de surpriză,iritare sau nerăbdare,nici ea nu ştia.„încercarea numărul şase.Este cunoscut faptul că femeile Almack au obiceiul de a devora oameni dintr-o înghiţitură,ceea ce înseamnă că sunt echivalentele moderne ale legendarelor iepe mâncătoare de oameni.Poţi să le consideri îmblânzite.”
-Nu înţeleg.
-Dar e foarte simplu,draga mea,răspunse Lady Jersey şi zâmbi.Contele de Trent a acceptat ajutorul pe care i l-am oferit eu şi,prin intermediul meu,toate marile doamne.Un adevărat şoc o scutură pe Pandora.
-V-a spus despre...
-...Micul vostru joc? Pandora înghiţi greu,încuviinţând din cap.
-Sigur că mi-a spus.Mi se pare încântător.