Poruncile Iubirii

Chapter 37

Preţ de o secundă,Pandora se holbă îngrozită.De ani de zile nu se gândise nici măcar în treacăt la neghiob.
Şi,dacă se gândise,era numai ca să spere că acesta dispăruse de pe faţa
pământului.Lord Bolton făcu o plecăciune exagerată.
-La dispoziţia dumneavoastră,domnişoară Effington.
-Nu vreau să fii la dispoziţia mea.Nu vreau să fii nicăieri.Şi,cel mai important,nu
vreau să fii aici.Ce cauţi aici?
-Am fost invitat,răspunse Laurie.
-Invitat? Ha! Cine te-a invitat?
-Mama ta.
-Mama? O cuprinse indignarea.
-Mai întâi Trent,acum tu? Cum a putut face aşa ceva? Lord Bolton ridică din umeri.Ultimul lucru la care se aşteptase când venise în bibliotecă să stea de vorbă cu tatăl ei era o confruntare cu trecutul.Nu avea destule pe cap cu Max şi cu situaţia actuală? Nu-i era viaţa şi-aşa destul de complicată? în nici un caz nu avea nevoie ca un incident enervant din anii trecuţi,aproape uitat,să apară din nou la suprafaţă odată cu vicontele Bolton.Tatăl ei îşi drese glasul.
-Bănuiesc că voi doi aveţi câteva lucruri de discutat,şi,cum nu îndrăznesc să vă las singuri,vă avertizez totuşi că servitorii se plâng când găsesc sânge pe covor e o cameră foarte mare,zise el şi făcu semn spre capătul îndepărtat al bibliotecii.
Sunt sigur că am ceva de lucru la birou.
Se duse la măsuţa de lângă sofaua roşie,îşi luă paharul cu brandy,îi aruncă o privire încurajatoare Pandorei şi se îndreptă spre birou.Pandora îşi încrucişa braţele la piept şi îl studie pe Lord Bolton.Acum,că-1 revedea,îşi aminti cât de frumos i se păruse înainte.Vrând-nevrând,trebuia să admită că ultimi cinci ani îi priiseră.Era mai atrăgător acum decât în urmă cu cinci ani,cu un aer încrezător,matur.Bineînţeles,era tot un neghiob.
-De ce ai venit aici?
-Ţi-am spus,am fos invi...
-Nu.Înţeleg cum ai ajuns aici,deşi nu înţeleg de ce a trebuit să fii invitat.Ce
vreau să ştiu,de fapt,este de ce ai acceptat.
-N-aveam nimic mai bun de făcut.Laurie se duse la măsuţa de lângă sofa şi-şi luă paharul,un pahar similar cu al lui Lord Harold.M-am gândit că va fi
amuzant.
-Amuzant?
-Exact.Luă o înghiţitură.
-Sunt la curent cu încercările la care l-ai supus pe Trent.M-am gândit că ar fi distractiv să-l văd cum încearcă să treacă testul cât timp va fi aici.
-Mă îndoiesc că are să facă aşa ceva.
Ecoul unui cor aprobator urmă cuvintele ducesei.Nu am mai văzut-o niciodată pe Pandora atât de aproape de căsătorie.
-Ei,a fost atunci,incidentul acela,începu Lady William,dar Lady Edward o întrerupse.
-Nu-mi vine să cred că omul acela îngrozitor a îndrăznit să vină...
-Abigail,o avertiză cu asprime Lady Harold şi se uită la Max.
-O,vai,făcu Lady Abigail şi îşi duse mâna la gât.N-are importanţă ce spuneam.
-Aşadar,continuă ducesa,Pandora nu a riscat niciodată până acum să se
gândească la căsătorie.E un semn încurajator.Am discutat problema asta şi suntem de acord.Îl privi pe Trent direct.Pandora a făcut o alegere excelentă.
Max nu ştia la ce se putea aştepta,dar sigur asta nu era tot.
-Sunt încântat că aveţi această opinie,doamnă.
-Da,aşa credem noi,dar să nu îţi imaginezi vreo clipă că aprobarea noastră se bazează numai pe spusele Pandorei şi pe încântătoarea dumitale prezenţă.N-am lăsa-o niciodată să se mărite numai pe aceste considerente.Am făcut cercetările noastre referitor la finanţele dumneavoastră...
-Ceea ce nu înseamnă că averea.e totul,adaugă Lady Edward repede.Nu suntem atât de superficiale.E doar ceva ce trebuia avut în vedere.
-...La familia dumneavoastră...
-Aveţi un titlu vechi şi respectat,aprobă Lady William.Mama dumneavoastră e câteodată o snoabă,şi nu cred că îi va plăcea de noi,dar asta nu e important.
-...La reputaţia dumneavoastră...
-Aveţi o reputaţie impresionantă când e vorba despre femei,comentă Lady
Harold şi zâmbi îngăduitor.Dar comportamentul nu v-a fost marcat de scandaluri sau de altceva în afară de cantitatea obişnuită de bârfe.
-...La istoria dumneavoastră...
-Ducii de Roxborough şi familia Effington au o lungă tradiţie în slujba regelui şi
a ţării.Soţul fiicei mele a murit în luptele cu Napoleon,zise ducesa şi oftă.Nu avem decât admiraţie pentru cei care-şi pun viaţa în pericol în slujba Coroanei.
-Nu prea ştiu ce să spun.Prima lui reacţie fu de iritare contra acelei
intruziuni,evident amănunţită,în viaţa lui.În intimitatea lui.N-am fost niciodată disecat într-o manieră atât de detaliată.
-Te rog să nu fii supărat pe noi,zise ducesa şi se încruntă.Te rog să înţelelgi că Pandora e singura moştenitoare a tatălui ei şi că la ora actuală are o avere personală frumuşică.Ducesa aruncă o privire dezaprobatoare spre Lady Harold,care era absorbită de studierea unui detaliu fascinant de pe tavan.Este de aşteptat să atragă tineri care ar putea urmări căsătoria cu ea numai din motive financiare.Acţionăm numai în interesul ei.Când vei avea fiice...
Toate femeile încuviinţară din cap şi îşi dădură ochii peste cap.Vei înţelelge.
-Cred că înţeleg chiar şi acum,spuse Max încet.Nu pot să vă învinuiesc pentru că doriţi s-o protejaţi pe Pandora.Ar trebui să vă aplaud.
Un oftat de uşurare la unison umplu camera.Ducesa îl studie un moment.
-Ai un fel de-a fi...Eşti un ticălos încântător.Cu un zâmbet satisfăcut lăţit pe faţă,se aplecă spre el.Şi eu m-aş juca un joc cu tine dacă aş fi mai tânără.
Max râse,îi luă mâna şi i-o sărută uşor.
-Ar fi grozav.Ducesa râse.
-Ai aprobarea noastră,a tuturora.
-Ceea ce nu-ţi va face prea mult bine dacă nu câştigi,sublinie Lady Edward pe un ton tăios.
-Dar,adăugă ducesa,nu ştim dacă îţi dai seama că aici ai şansele cele mai bune să treci de ultimele încercări ale testului.Dintr-odată,încăperea se umplu de glasuri feminine.
-Sunt gâştele acelea nesuferite de pe lac.
-Grajdurile trebuiesc mereu curăţate.
-Şi avem vite? Pe undeva?
-Şi câte un porc mistreţ din când în când.
-Sau pe verişorul Percival.Râsetele şi vorbele lor umplură atmosfera,iar Max începu să le confunde replicile.După un timp,ele se liniştiră.
-Cât despre iepele mâncătoare de oameni...Ducesa îşi împreună mâinile în poală, cu modestie....Poţi să ne consideri îmblânzite.
-Chiar cântă minunat,şopti Lord Bolton la urechea Pandorei.
-Nu-i aşa? răspunse ea cu o umbră de mândrie.Îi plăcea întotdeauna să o asculte pe Cynthia la pianoforte.Era ca şi cum sufletul ei se scurgea printre degete.Dar în acel moment,în ciuda frumuseţii piesei,Pandora avea în minte prea multe gânduri legate de Max ca să se poată concentra.El fusese aşezat lângă bunica ei şi făcuse tot ce-i stătuse în putinţă să intre în graţiile acesteia.Bestia ar fi putut fermeca până şi păsările din copaci.Bătrâna doamnă drăguţă şi fragilă nu avea nici o şansă în faţa lui Max.”Ce gând absurd”,îşi spuse ea,şi-şi stăpâni un
zâmbet.Nimeni nu se referea la ducesa de Roxborough ca la o doamnă drăguţă,dulce şi fragilă.Poate că Max era ăla care nu avea nici o şansă în faţa ei.
Ce s-o fi petrecut în salon? Imediat după cină,Max îi adresase un zâmbet triumfător,zâmbetul acela al lui care-o făcea să-i vină să arunce cu ceva în
el,apoi o însoţise pe bunica ei,urmaţi îndeaproape de mătuşile şi de mama ei.