Poruncile Iubirii

Chapter 34

-Foarte bine.Dacă bine îmi aduc aminte,mi-am revenit miraculous după ce te-am poreclit Dră...Ridică din umeri în semn că îi părea rău.Acest lucru mai potoli intensitatea durerii.
-Bolton!
-E totul atât de vag acum,oftă el învins.Nu sunt sigur.Cel puţin o lună.
-O lună?
Îi întoarse spatele şi începu să se plimbe de-a lungul şi de-a latul camerei.
-Asta ar trebui să-ţi alunge sentimentul de vină,adăugă el cu speranţă în glas.
Pandora se răsuci spre el.
-Vină? N-am simţit absolut nici un fel de vină.Deloc.Am simţit un uşor regret,ca atunci când îţi pare rău că ai comandat cod în loc de eglefin la cină.Dar vină?
Ha! De fapt,ce am rănit eu nu a fost inima,ci mândria ta.
-Oricum,a durut,murmură el.
Pandora nu ştia dacă ar fi vrut să-l ia la palme,sau să arunce cu ceva în el,sau să râdă,sau să se prăbuşească plângând.Poate ar fi trebuit să-l roage pe Harry să-l împuşte.Ţintea mai bine decât ea.Şi doar acesta era rolul unui tată,nu? Un gând neplăcut îi veni în minte.Cu toată ranchiuna pe care o adunase vicontele împotriva ei de-a lungul anilor...
-Trent ştie despre...Nici nu ştiu ce cuvânt să folosesc.Ştie despre noi?
-Nu.Bolton îşi goli paharul şi îi aruncă o privire neliniştită.Nu a fost în apele lui în sezonul acela şi a stat acasă aproape tot anul.M-am simţit mult prea jenat ca să-i povestesc despre asta atunci,iar după aceea pur şi simplu n-a mai venit vorba.
-Măcar atât,murmură ea.
-Să ştii că...Bolton aruncă o privire dulăpiorului cu băuturi,dar se părea că era un neghiob mult prea politicos ca să ceară încă un pahar.Sau poate îl îngrijora gândul că Pandora nu ar fi rezistat tentaţiei de a folosi sticla ca armă.Nu am vorbit despre asta de ani de zile.De câte ori m-am gândit la asta,sau la tine,e posibil ca amintirile să-mi fi fost puţin alterate,să zic aşa.
-Puţin?
-Puţin mai mult.Acum îmi dau seama că s-ar putea să ai dreptate.S-ar putea să fi fost doar mândria mea rănită.Sunt dispus să te iert.
-Eşti dispus să mă ierţi?
-Categoric,răspunse el şi zâmbi cu mărinimie.Pe lângă asta,admit că,poate,dacă luăm toate lucrurile în considerare,ai su ferit mai mult din cauza celor petrecute.
Şi e posibil ca asta să fie din vina mea.Ea îl studie încruntată.
-E posibil?
-E posibil,confirmă el şi rânji tot mai larg.Date fiind urmele adânci pe care le avuseră faptele lui în viaţa ei,ea nu i-ar ierta acum nici măcar dacă ar folosi furculiţa nepotrivită la masă.Dar începea să-i treacă iritarea.La naiba,zâmbetul
lui era la fel de fermecător ca al prietenului său.
-Nu ştiu dacă să te cred în totalitate.
-Atunci suntem de acord.Nici eu nu te cred în totalitate.
-Deci acum,că m-ai iertat şi ai acceptat partea ta de vină...
-Poate.
-Poate,continuă ea,alegându-şi vorbele cu grijă.Cum rămâne cu jocul meu cu Trent?
-O,nu se schimbă nimic,spuse el hotărât.Vreau ca el să piardă.
-Pentru că te temi că i-aş frânge inima? Laurie se uită în pahar,întorcându-l pe toate părţile,de parca ar fi vrut să fie sigur că nu rămăsese nici un strop de băutură.
-Printre toate vorbele tale mânioase despre lei şi Colosseum,îţi mai aduci aminte ce-ai spus?
-Nu.Începu s-o roadă neliniştea.Bolton o privi fix.
-Ai spus că nu te vei mărita niciodată fără iubire.
-Am spus eu asta?
-Da,ai spus-o,încuviinţă el din cap.Deci,indiferent de revelaţiile despre trecut,tot cred că târgul acesta al vostru implică probabilitatea foarte reală ca o anumită inimă să fie frântă.Pandora îşi ţinu răsuflarea.
-Max mă iubeşte?
-Nu ştiu.Nu ştiu dacă el ştie.Dar tu îl iubeşti?
-Nu ştiu.
-Ei,cel puţin la asta vă potriviţi.Deci Max discutase cu el despre iubire.Ce
interesant! Căzu pe gânduri şi se îndreptă spre dulăpior,alese o sticlă cu Brandy şi se întoarse.Bolton întinse paharul,şi ea i-l umplu cu amabilitate.
-Din moment ce gândeai astfel despre rolul iubirii într-o căsătorie,spuse el şi continuă după o pauză,şi presupun că şi acum gândeşti tot aşa,dacă nu cumva, după trecerea atâtor ani,clacă nu cumva crezi că o căsătorie din orice motive e mai bună decât nici o căsătorie...
-Nu gândesc aşa,i-o tăie Pandora.
-Foarte bine.Deci,ţinând cont de toate acestea,mă îndoiesc serios că îl vei putea face pe Trent să accepte o mireasă aleasă de tine în cazul în care câştigi tu jocul.Dar,dacă va câştiga el,veţi fi obligaţi să vă ţineţi de cuvânt şi să vă căsătoriţi.Bolton ridică paharul.
Indiferent de sentimentele fiecăruia,continuă el şi luă o înghiţitură considerabilă.
-Înţeleg ce vrei să spui,zise Pandora gânditoare.Dacă eu câştig,mai este o mică şansă,dar,dacă Trent câştigă,nu rămâne decât căsătoria.
-Exact.Aşa că am o propunere.
-Da?
-Propun să ne unim forţele.Un fornăit suspicios se auzi din cealaltă parte a
încăperii.
-Dacă suntem uniţi,vom fi siguri de victorie.
-Aş vrea mult să câştig,murmură Pandora.Îşi dăduse seama că,dacă ar fi câştigat, tot s-ar fi putut mărita cu Max dacă ar fi vrut.Dacă ar fi vrut şi el asta.Dar să se alieze cu neghiobul? Era un compromis neplăcut.Nu am încredere în tine.
-Cei mai buni aliaţi sunt cei care nu au totală încredere unul în altul.Deci
accepţi?
-Presupun că asta rămâne între noi.Să nu-i pomeneşti despre asta lui Lord Trent.
Ar putea crede că nu e tocmai...
-În spiritul jocului?
-Exact.
-Şi eu sunt de aceeaşi părere.Nici vorbă ca Max să...
Prin uşa deschisă se auzi cineva râzând,şi Cynthia intră în bibliotecă urmată de Max,care avea în mâini ceea ce părea să fie o cupă de băut grecească.
-Pandora,te caută...Cynthia îl zări pe viconte şi se opri locului.
-O doamne,e snobul.
-Neghiobul,murmură Pandora.
-Laurie? zise Max şi se încruntă.Ce cauţi aici?
-A fost invitat,răspunseră Pandora şi Cynthia la unison.Cynthia făcu ochii
mari,iar Pandora îi aruncă o privire întrebătoare.
-De unde ştii?
-Pur şi simplu presupun că nu ar fi ajuns aici neinvitat,spuse Cynthia,care părea
foarte stânjenită.Pandora se încruntă.
-Îl cunoşti?
-Păi...eu...Cynthia se împotmoli.
-Sunt sigur că nu aş fi uitat o figură atât de încântătoare,spuse Lord Bolton,manierat.Cynthia roşi.
-Laurie,ce cauţi aici?
-Cum au spus doamnele,am fost invitat.Pandora oftă.
-Se pare că mama l-a invitat,deşi nu înţeleg ce motiv a avut.Am de gând să aflu.
Primesc o mulţime de invitaţii,spuse Lord Bolton fără modestie.
Sunt considerat un membru minunat al oricărei adunări sociale.Sunt necăsătorit,bogat,am un titlu nobiliar şi sunt impecabil de politicos.
Max se uită prelung la el.
-N-am ştiut că-i cunoşti pe Effingtoni.
-Nu ţi-am spus? zise Lord Bolton şi luă din nou o înghiţitură de brandy.
Privirea lui se îndreptă spre Pandora,şi un licăr şmecheresc îi apăru în ochi.
Cynthia se uită nelămurită la Pandora.
-Da,e un vechi prieten,aproape uitat,spuse ea şi îşi flutură mâna a nepăsare.Nu are importanţă.Max se uita când la Pandora,când la Lord Bolton,încercând să
rezolve o problemă spinoasă.
-Tot nu pricep...,începu el.Dar Pandora îl întrebă repede,arătând spre cupă:
-Ce este cu acea cupă?
Dacă Max avea să afle despre legătura ei din trecut cu prietenul lui,prefera ca asta să se întâmple la data potrivită,aleasă de ea.Acel moment nu era deloc potrivit.
-Această cupă,draga mea,este cel de-al cincilea punct al meu.Păşi spre ea şi îi oferi cupa cu un gest exagerat.Taurul din Creta.Ea luă cupa şi o studie cu
atenţie.Îi părea vag familiară.Începea să se simtă iritată.Îi aruncă o privire
încruntată lui Max.
-De unde o ai?
-E un cadou.
-Un cadou? Grace are o cupă exact...Pandora se opri.Mama ţi-a dat cupa asta?
-În nici un caz,spuse el cu tărie.
-Atunci de unde...
-Eu i-am dat-o,spuse Cynthia,făcând un pas înainte.Am primit-o şi i-am oferit-o dumnealui.
-Dar de ce ai...Răspunsul îi veni în minte ca un fulger.Pe toţi zeii,nu era destul că Cynthia îi ţinea partea lui Max.Acum făcea tot ce putea ca să-1 ajute.Cum putea face aşa ceva? Colabora cu inamicul.Prietena ei cea mai bună.
Pandora îi aruncă lui Lord Bolton o privire încărcată de subînţeles.
-Accept.El îşi ridică paharul,în semn de salut.
-Ce accepţi? întrebă Max suspicios.
-Ce spuneai tu,despre al cincilea punct,evident,replică Lord Bolton.Deşi mi se
pare cam şubred,domnişoară Effington.Nu sunt deloc sigur că ar trebui să-i acorzi un punct.Pentru că nu este un taur real.Nu,nu e real deloc...
-Lord Bolton,interveni Cynthia,cu voce uşor tremurată,dar cu privirea
hotărâtă.Aţi văzut grădinile? Poate doriţi să vi le arăt.