Poruncile Iubirii

Chapter 16

-Oare? Max se ridică alene.Ce farmec mai are atunci să fiu o bestie?
-Ce farmec? Pandora îl privi neliniştită.
-Da,unde-i farmecul? O bestie manierată nu s-ar întâlni vreodată cu o tânără necăsătorită şi neînsoţită în vreun salon părăsit,sau în vreun cimitir,sau...Max privi în jos,spre ea....Sau în propria lui locuinţă.Pandora îşi înghiţi nodul din gât.
-Ei,poate n-am avut dreptate.Poate nu eşti o bestie,de fapt.Poate...
-O,dar sunt.Era atât de aproape,încât vedea cum pieptul i se ridica şi îi cobora la fiecare răsuflare.
-Bestiile nu iau în considerare convenţiile sociale,la fel cum nici drăcoaicele nu le iau.
-Nu le iau? Atât de aproape,încât îi vedea ochii albaştri umbriţi de...ce anume?
De dorinţă?
-Nu.Şi bestiile nu ezită să profite de orice situaţie ca să-şi atingă scopul.
-Nu ezită? Pandora de-abia şopti întrebarea.Atât de aproape,că ar putea să se aplece şi să-i atingă buzele.
-Şi bestiile nu joacă jocuri pe care nu au de gând să le câştige.
-Nu...I se tăie răsuflarea.Buzele lui îi atinseră buzele,şi ea sări înapoi ca arsă.
Max suspină resemnat.Pandora se dădu înapoi,la distanţă sigură de el.
-Jocul ăsta n-o să-l câştigi,continuă ea şi inspiră tremurat.Oricum,chiar despre asta vreau să discutăm.
-A,da.Max râse ca să-şi ascundă dezamăgirea.Mă aşteptam să te văd mai devreme,dacă tot erai atât de nerăbdătoare să vorbeşti cu mine.
-Nerăbdătoare? Tonul i se înăspri,iar efectul produs de sărutul lor dispăruse.Nu sunt deloc nerăbdătoare.
-Nu? Mesajele tale mi-au dat impresia că îţi doreai foarte mult să ne vedem.
-Ce mesaje? Pandora căscă ochii ca şi când n-avea idee despre ce vorbea el.
-Nu-ţi adici aminte? Mesajele tale concise şi insistente prin care mă chemai la o întrevedere.Max tăcu şi căzu pe gânduri.S-ar putea totuşi să te confund cu vreo altă femeie nerăbdătoare.
-Nu eram nerăbdătoare,zise ea tăios.Acum îmi aduc aminte că ţi-am scris un mesaj la repezeală...
-Patru.
-Nu contează câte,replică Pandora şi ridică din umeri nepăsătoare.Impresiile pot
fi adesea înşelătoare.
-Mesajele tale,pe care ţi le aminteşti atât de vag,mi-au dat impresia că vrei să discutăm despre regulile jocului-sau este şi asta o impresie greşită?
-Regulile sunt esenţiale,spuse ea fără să-l privească.Pandora se apropie de
rafturi,să arunce câte o privire la cărţile şi obiectele din bibliotecă.Fără reguli,ajungem la anarhie.
-Nu putem accepta anarhia.Max se străduia să rămână serios.De-a lungul anilor,Pandora nu dăduse atenţie regulilor societăţii,iar acum insista asupra lor,ceea ce era amuzant şi,totodată,arăta cât era de îngrijorată de victoria lui supremă.
-Ce crezi că e de făcut?
Pandora îşi înclină capul şi îi aruncă un zâmbet plăcut.
-În primul rând,nu poţi marca două puncte dintr-o singură încercare.Nu poţi susţine că ai obţinut cingătoarea reginei amazoanelor şi că,în acelaşi timp,ai îmblânzit şi iepele mâncătoare de oameni.
-De ce nu?
-Pentru că nu-i onest.
-Pentru cine?
-Nu-i în spiritul jocului,replică ea afectată.
-Ca să mă repet,eu cred că e întru totul în spiritul jocului.
-Ei,nu ai dreptate.Pandora se apropie de birou şi îşi aruncă privirea la maldărul de hărţi.În al doilea rând,nu poţi câştigă testul cumpărând puncte.
Max ridică din sprânceană.
-Iar e vorba despre spiritul jocului?
-Exact. Pandora luă o hârtie de pe birou,o privi şi se încruntă.
-Asta studiai? Miturile greceşti?
-Îndeosebi muncile lui Hercule.Foarte edificator.Găsise multe discrepanţe.În unele versiuni,eroul avea nume diferite,iar în altele-muncile la care fusese supus erau diferite.Spre mulţumirea lui,din moment ce nu exista o versiune definitivă,se simţea liber să interpreteze testul cum dorea.
-Mda.Pandora se încruntă şi mai tare.Puse înapoi hârtia pe masă şi se întoarse spre el.În afară de asta,trebuie să existe o dată-limită pentru a duce testul la bun sfârşit.Nu pot să accept ca testul să dureze la infinit.
-Pentru că şi asta ar duce la anarhie,aprobă Max,solemn.
-Fără îndoială.Max oftă.
-Cu toate astea,mă tem că jocul va dura la nesfârşit.
-Se poate.Preferi să renunţi acum,că să eviţi umilinţa înfrângerii?
-În nici un caz,cum nu prevăd nici umilinţă,nici înfrângere.Cel puţin,nu în cazul meu.Dar,dacă vrei tu să renunţi acum...
-Nicidecum,replică ea ferm.Prefer să fiu devorată de bestiile junglei,în colţurile întunecate ale Africii,decât să-ţi las şi cea mai slabă speranţă de victorie.
-Cum doreşti.Max ridică din umeri ca şi când nu-i păsa dacă bestiile junglei ar fi
mâncat-o de vie sau nu.
-Propun să stabilim o dată finală; să zicem,de azi în două săptămâni.
-Două săptămâni? Imposibil! Refuz să accept orice condiţie care garantează
înfrângerea.Trei luni ar părea un termen mai potrivit.
-Civilizaţii întregi s-au ridicat şi au pierit în trei luni.Pandora făcu o pauză.Îţi
dau trei săptămâni.
-Două luni.
-O lună,atunci.Adică patru săptămâni.-De acord.
-Începând din momentul când am iniţiat testul.
-Asta ne duce înapoi la numai trei săptămâni.
-Da,dar deja ai trecut două încercări,sublinie Pandora şi zâmbi înşelător de
dulce.
-Foarte bine,spuse el calm,deşi habar n-avea cum să îndeplinească celelalte
încercări.Mai ai ceva de adăugat?
-Cum acesta e un test,propun ca fiecare încercare să fie marcată cu un singur
punct,ca să ţinem socoteala.-Şi am nevoie de douăsprezece puncte? Ea
încuviinţă.
-Nu văd nici o problemă cu asta.Deci astea sunt toate regulile?
-Nu chair.Padora îşi scotea mănuşa de pe mână,deget cu deget.Mai e ceva.
-Da? Pandora răsuflă adânc şi îl privi.
-Nu cred că trebuie să mai fie nici un fel de...să zicem...afecţiune,între noi.
-Afecţiune? Max ridică din sprânceană.
-Da,afecţiune,răspunse ea şi oftă.Sărutări.
-O,genul acela de afecţiune...Lui Max îi veni să râdă,dar se abţinu.
-Pentru că e foarte nepotrivit şi nu-i cinstit.
-Nu-i în spiritul jocului?
-Exact.Pandora răsuflă uşurată.
-Ei,atunci să nu distrugem spiritul jocului.Cu toate că...Max afişă un aer
gânditor,măsurând biblioteca în sus şi-n jos,cu mâinile la spate.Cu toate că,
trebuie să recunosc,sunt cam nelămurit.
-Eşti nelămurit? întrebă ea cu iritare.E o regulă cât se poate de simplă.Fără sărutări.
-Da,aşa pare,la prima vedere,aprobă Max cu seriozitate.Cu toate astea,nimic nu e aşa de simplu precum pare.
-Ce vrei să spui? întrebă ea precaută.
-Am o problemă cu condiţiile tale.Cu definirea lor.
-Cu definirea condiţiilor mele? Pandora îl privi cu dispreţ.Un sărut e un sărut.
Nu-i greu de definit.
-O,dar este.Max se apropie de ea.
-De pildă,dacă ne-am întâlni cu vreo ocazie în societate,aş încălca regula dacă ţi-aş lua mâna...Max îi luă mâna.Dacă aş duce-o la buze...Max atinse mănuşa ei cu buzele.Şi aş săruta-o politicos? Nu-şi luă ochii de la faţa ei cât spuse aceste cuvinte.
-Să zicem că asta ar fi acceptabil.
-Excelent!Max îi lăsă mâna şi se apropie mai mult.Dacă sărutatul mâinii e permis,ce-ai zice despre un sărut pe obraz? îi ridică bărbia cu două degete,se aplecă şi depuse un sărut uşor ca o pană pe obrazul ei.În Franţa,ăsta e doar un salut politicos.
-Nu suntem în Franţa,replică ea cu vocea uşor sugrumată.
-Sigur că nu,dar dăm mare importanţă politeţii.O privi în ochi şi găsi acolo reflectată propria lui dorinţă.Este un asemenea sărut manierat acceptabil?
-O să mă gândesc la asta.Privirea Pandorei alunecă într-o parte,ca şi când s-ar fi gândit să scape de la strâmtoare.Dar biroul era în spatele ei şi îi împiedica fuga.
-Foarte bine.După ce hotărăşti ce e permis,tot ce avem de făcut e să determinăm
ce nu e permis.
-Da?
-Să zicem,şi doar ca un simplu exemplu,dacă ar fi să-mi pun mâinile în jurul tău,aşa...Max făcea precum zicea...Şi dacă tu ţi-ai pune mâinile în jurul gâtului meu...
-Nu cred că...
-Vreau să fiu sigur că înţeleg clar regulile.
-Bine,dar numai de dragul clarităţii.Nesigură,şi-a pus mâinile pe umerii lui,apoi îi înconjură gâtul.Degetele Pandorei îi atinseră ceafa,şi Max fu străbătut de un val de căldură.Fără să gândească,Max o trase aproape.Pandora căscă ochii mari,dar nu se opuse.
-Claritatea e esenţială în orice regulă.Cred că asta...Max îşi plecă uşor capul,o sărută sub ureche şi continuă de-a lungul gâtului.Şoptea cu buzele pe pielea ei caldă şi parfumată,de-a lungul gulerului enervant de înalt care se încheia cu un nod la baza gâtului.Corpul Pandorei se topi.
-Cred că asta încalcă regula.
-O,da,încalcă regula.Pandora avea ochii închişi pe jumătate şi îşi înclină capul ca să-i fie mai uşor lui Max să ajungă la celalată parte a gâtului.