Poruncile Iubirii

Chapter 30

Laurie se plimba în sus şi-n jos în magnifica bibliotecă din Effington Hali şi încerca să ignore generaţii întregi de Effingtoni care îl urmăreau cu privirea.Cel puţin aveau decenţa să nu îi vorbească.Unde putea fi Lord Harold? Laurie nu era deosebit de nerăbdător să-1 întâlnească,dar prefera să termine întrevederea înainte de a da peste Max sau peste Drăcoaica.Ajunsese de dimineaţă,iar acum era trecut de amiază şi,cu toate că până acum reuşiese să-i ocolească,nu-i putea evita la nesfârşit.La început,Max se va enerva să-l vadă aici,dar apoi,cu puţin noroc,avea să fie amuzat de aroganţa lui de a-şi face apariţia.
Se opri în faţa unui portret al unei matroane Effington cu faţa acră şi se întrebă dacă Max îşi dădea seama că Drăcoaica ar putea arăta exact aşa într-o bună zi.Se mai uită o dată la portret.Nu.Pandora Effington nu avea să fie niciodată atât de impunătoare.Era de ajuns să se uite cineva la mama ei ca să-şi dea seama.
Cum avea să reacţioneze Drăcoaica la prezenţa lui? Nu păruse să-1 recunoască atunci când Laurie încercase să-l salveze pe Max.Sigur că făcuse tot posibilul să o evite în ultimii cinci ani.O văzuse la diferite baluri şi reuniuni,dar,în
aglomeraţie,reuşise întotdeauna să rămână neobservat.Nu că ea i-ar fi dat vreo atenţie chiar dacă el ar fi îndrăznit să-i iasă în faţă.Era mult prea preocupată să-l farmece pe cel mai recent admirator al ei din sezonul respectiv şi să danseze pe muchia prăpastiei regulilor sociale decât să-i acorde lui atenţie.
Pandora supravieţuise scandalului din al doilea sezon monden şi incursiunii la Grenta Green şi,după cum văzuse Laurie,incidentul nu lăsase urme nefaste.Şi totuşi,reputaţia ei de dră-coaica luase amploare de atunci.
La ce altceva s-ar fi aşteptat? O femeie,în special o femeie care arăta ca ea,cu un farmec exuberant şi cu o atitudine pe măsură,nu putea să treacă neobservată ani la rând.Dacă se adăugau numărul scandalos de dueluri,pariuri şi bârfe ce o însoţeau,plus refuzul ei de a accepta măritişul chiar şi cu cel mai eligibil
bărbat,nu puteai decât să-ţi dai seama că purta singură toată responsabilitatea
reputaţiei sale.Cu siguranţă nu era din pricina lui.
Cu toate astea,nu era deloc sigur că Max,sau Drăcoaica,sau tatăl ei avea să vadă lucrurile în felul acesta.Poate nu fusese o idee aşa bună să vină aici.Poate erau alte căi mult mai inteligente de a-l scăpa pe Max de însurătoare decât să se fi aventurat el,Laurie,în inima fortăreţei Effington.Poate era mai bine să ple...
-Lord Bolton.
Laurie tresări şi se întoarse.Lord Harold intră în încăpere şi închise uşa ferm în urma lui.Era cu câţiva centimetri mai scund decât Laurie,încă arătos,deşi împlinise probabil cincizeci de ani.Laurie se întrebă dacă toţi Effingtonii îşi
păstrau trăsăturile frumoase până la bătrâneţe.Aruncă o privire înapoi la
portret.Nu,nu toţi.
-Bună ziua,Lord Harold.
-Vom vedea cum va fi ziua.Se îndreptă spre un birou de mahon şi se aşeză pe un scaun la fel de impunător la biroul de unde ducele de Roxborough îşi administra probabil proprietăţile.Laurie înţelesese că ducele,capul familiei,nu putuse veni la petrecerea dată de mama lui în anul acesta şi era bucuros că nu urma să aibă de-a face cu el.Sau cu ducesa moştenitoare,o femeie cu o reputaţie formidabilă.
-Ia loc! Lord Harold îi indică un scaun în faţa biroului.
Laurie se conformă şi observă că astfel era cu câţiva centimetri mai jos de nivelul ochilor lui Lord Harold.
-Şi acum,spune-mi,cât timp a trecut,Bolton? întrebă Lord Harold scurt.
Tatăl Pandorei era cel mai tânăr dintre cei patru fii ai ducesei şi,ca atare,nu moştenea titlul.Chiar şi fără titlu,avea un aer de autoritate care ar fi făcut cinste oricărui duce.Da,ar fi fost mai bine să înfrunte un duce sau o ducesă decât un tată.Înghiţi în sec.
-Cinci ani,domnule.
-Atât de mulţi? Având în vedere toate câte s-au întâmplat,îţi mărturisesc că m-a surprins prezenţa ta aici.Aproape la fel de mult pe cât m-a surprins să aflu că ai venit la invitaţia soţiei mele.Lord Harold miji ochii.Ai idee de ce te-a invitat?
-Nu,domnule.
Laurie încerca şi el să ghicească răspunsul la acea întrebare.-Bănuiesc că vrei să vorbim despre fiica mea.-Da,domnule.
-În cazul ăsta,trebuie să-ţi spun că nu s-a schimbat nimic de atunci.Am promis să nu o forţez să se mărite cu cine nu doreşte.
-Da,domnule,îmi aduc aminte,dar...
-Trebuie să-ţi admir insistenţa totuşi.Se lăsă pe spate în fotoliu şi îl privi pe Laurie ca şi când ar fi fost o piesă antică,interesantă,de ceramică.Tot respectul meu pentru cel care refuză să accepte o înfrângere inevitabilă.
-Mulţumesc,domnule,dar...
-Mai ales că aş putea să te consider răspunzător de faptul că fiica mea este încă nemăritată.
-Domnule,eu...Avea să poată oare să rostească măcar vreun cuvânt?
-Dumneata i-ai dat porecla Drăcoaica din Grosvenor Square,nu-i aşa?
Laurie înghiţi în sec.
-Da,domnule,dar...Lord Harold ridică o mână să-l oprească.
-Nu e nevoie să explici,dragul meu băiat.Înţeleg perfect cum furia de moment poate duce la vorbe nefericite.Păcat că s-a prins porecla de ea.
-Nu cred că a deranjat-o prea mult,spuse Laurie fără să gândească.
Lord Harold râse scurt.
-Nu,nu a deranjat-o.Dimpotrivă,nu numai că i-a plăcut,dar a făcut tot posibilul să se ridice la înălţimea ei.Laurie pufni.Lord Harold ridică din sprânceană.
-Şi eu cred că atitudinea asta este motivul care a împiedicat-o să se mărite până acum.A fost mult prea preocupată să arate că e independentă,deschisă şi liberă,ca să permită vreunui bărbat să se apropie îndeajuns de mult cât să se poată convinge ea însăşi că ar fi o partidă potrivită.
-Domnule,eu...
-Păcat.Lord Harold clătină din cap.Au fost o mulţime de tineri pe care i-aş fi primit cu drag în familie,continuă el şi îl cântări pe Laurie din priviri.
Mărturisesc însă că nu pot să nu fiu de acord cu refuzul ei de a se mărita cu dumneata.A crezut că eşti un fluşturatic.Prea tânăr.Nu îndeajuns de hotărât să începi o viaţă aşezată.Se pare însă că de atunci te-ai mai maturizat.
-Mulţumesc,domnule,dar...
-Şi se pare că Pandora a găsit,în sfârşit,un bărbat pe placul ei.Era şi timpul.Lord Harold se ridică.E al naibii de încâlcită treaba cu măritişul fetelor.
Laurie sări în picioare.
-Domnule,eu...
-Lasă-mă să-ţi dau un sfat,dragul meu.Lord Harold îl pironi cu privirea.Să nu ai niciodată fete.Băieţi,asta e ce-ţi trebuie,băieţi.Buni moştenitori şi doar probleme trecătoare.De-aş fi avut băieţi...Lord Harold oftă prelung.O iubesc din tot
sufletul,din toată inima,dar pe un băiat îl arunci în lume şi te speli pe mâini de el.Cu o fiică,eşti mereu îngrijorat.Mereu.
-Mulţumesc de sfat,domnule,dar eu...
-Mă bucur că am avut discuţia asta.Lord Harold se îndreptă spre uşă.E bine că am limpezit apele după atâţia ani.Laurie păşi spre el,hotărât.-Domnule...
-Uită de Pandora,Bolton.Găseşte-ţi o fată drăguţă.Una pe care poţi s-o conduci,dar şi cu un pic de spirit.Ca să nu te plictiseşti tot restul zilelor tale.Ajunse la uşă şi se întoarse înspre Laurie.Şi uită-te la familia ei,în special la părinţi.Dacă dai de vreun bătrân nebun care îi permite fiicei sale să le spună pe nume şi lui,şi soţiei lui sau care îi oferă susţinerea financiară să facă absolut tot ce-şi doreşte,fugi,fugi mâncând pământul,ca să-ţi aperi viaţa.Îţi va fi pusă în pericol.
Clătină din cap şi întinse mâna spre clanţă.
-Lord Harold,aşteptaţi.