Poruncile Iubirii

Chapter 10

Exotice şi cu pielea întunecată sau blonde şi delicate...Max îşi smul.se braţul şi îşi aranja mâneca jachetei.Planurile lui Laurie îşi pierdeau repede farmecul.
-Cred că am ascultat destul...
-O s-o uiţi repede,şi nu te va putea găsi niciodată.
-Dar eu vreau să mă găsească.
-Pandora Effington? Laurie făcu o mutră acră.Ţi-ai pierdut minţile,cu siguranţă.
Sunt prietenul tău cel mai vechi şi trebuie să te salvez de tine însuţi.Laurie îşi îndreptă umerii şi se holbă de sus la Max; lucru deloc uşor,pentru că era cu câţiva centimetri mai scund.Nu am experienţa ta de luptă,dar am folosit şi eu arme de foc.Câmpul de luptă nu-mi e complet străin.
-Mai ai până când vei omorî un om.Nici măcar nu ai rănit pe cineva.
-Te asigur că m-am străduit.Până una,alta,sunt înarmat,şi,dacă nu vrei să te urci în trăsură,nu voi ezita să te împuşc,în efortul de a te salva.
-Se pare că toată lumea vrea să mă împuşte.Max oftă şi îşi ridică mâinile, predându-se învins.Foarte bine,împuşcă-mă!
-Să te împuşc?
-Dacă e absolută nevoie.Nu mă urc în trăsură.Nu plec din ţară.Şi nu renunţ la domnişoara Effington.
-La naiba,Max,nu te-aş putea împuşca vreodată.Am sperat totuşi ca măcar de data asta să vezi lucrurile din punctul meu de vedere.Laurie îşi încrucişa braţele la piept şi se sprijini de trăsură.Pur şi simplu nu pot înţelege.Ţi-am spus că
femeia asta aduce necazuri.Cam ca inundaţiile,foametea sau ciuma.Ba nu.Îşi miji ochii într-un mod sinistru.Inundaţiile,foametea şi ciuma pălesc prin comparaţie cu Pandora Effington.Dintre toate femeile de pe lumea asta,de ce te-ai oprit fix asupra celei care va aduce prăpăd şi,mai mult ca sigur,îţi va frânge inima?
-N-o să-mi frângă inima,zise Max şi rânji.Şi o viaţă presărată cu prăpădul adus de ea pare un mod interesant de a-mi petrece restul zilelor.
-Nu e numai viaţa ta în pericol.Gândeşte-te la mine! Cum mă pot eu distra dacă nu eşti cu mine? întrebă Laurie şi se lumină la faţă.Îţi aduci aminte de văduva contelui italian şi de cele două actriţe viguroase?
-Gemenele,zise Max şi chicoti.Ne-am distrat foarte bine la vremea noastră...
-Da.A fost superb.Şi mai poate fi şi de acum înainte.
-Va fi.Pentru mine.Cu ea.
-Ştiam că încercarea de-a te aduce cu picioarele pe pământ va da greş.Laurie oftă din tot sufletul.Cu toate astea,speram...
-Şi apreciez efortul tău,prietene,şi îngrijorarea ta.Dar nu-şi au locul.N-am de ce să mă tem de domnişoara Effington...

Max se întoarse ca să intre din nou în casă şi zâmbi în sinea lui.
„Dar am de câştigat din plin,”
-Presupun că,dată fiind lunga ta absenţă,te-ai întors acum să te declari înfrânt.
Pandora şedea în spatele unui birou mare,în biblioteca lui Lady Harvey,cu testul în faţa ei,pe suprafaţa lustruită de mahon.Sunt dispusă să fiu generoasă cu victoria mea,însă...
-Nu mă declar înfrânt.Max zâmbi plăcut şi se îndreptă spre unul dintre rafturile cu cărţi ce îmbrăcau un întreg perete.Totuşi,recunosc că va fi un test greu de trecut.
-Aş zice că e mai mult decât un simplu test,replică ea şi se încruntă.Cele mai
multe dintre încercări ţi-ar putea veni de hac.
-Va trebui să fiu atent,atunci.Îşi păstră vocea liniştită şi încercă să nu se amuze pe seama iritării ei.
-Nu cred că te-ai gândit îndeajuns la tot ce implică testul.Pandora bătea darabana pe masă,şi cuvintele îi erau pline de furie.Trebuie să învingi leul din Nemeea...
Max privea cărţile din raft,făcând efortul de a lăsa impresia că nu avea nici o altă grijă pe lume,dar o urmărea cu colţul ochiului.
-Unde e Nemeea,de fapt?
-Undeva în Grecia,îl repezi ea.Nu contează unde.Un leu e un leu oriunde.
-Mă întrebam doar...
-Şi uite,trebuie să înfrângi şi Hydra,zise ea şi scutură foaia spre el.Hydra e o creatură cu nouă capete.
-Asta va fi tare dificil,zise el şi ridică din umeri.Al naibii de greu de găsit o hidră în ziua de azi în Londra.
-Max!Pandora se ridică şi strânse din dinţi.
-Nu iei lucrurile în serios.
-Nu? întrebă el cu cea mai inocentă privire.
-Nu.Pentru că,vezi tu,ce-ţi cer eu înseamnă,numai în ceea ce priveşte animalele,că trebuie să-ţi faci o mică grădină zoologică.
-Nu m-am gândit la asta.De ce era aşa surescitată? Ea singură avusese ideea strălucită de a alege muncile lui Hercule.Regreta?
-Atunci ar trebui să începi.Îşi ţuguie buzele şi luă lista în mână.Mai ai de prins un cerb cu coarnele de aur,de învins un mistreţ rău,de capturat un taur din Creta şi vite...
-Vite...Să le prind ca pe cai sau ca pe o friptură?
-Scrie pur şi simplu vite! îi aruncă iute o privire.
Trebuie să îmblânzeşti nişte iepe sălbatice care mănâncă oameni.Cai mâncători de oameni,Max.
-Da,sigur că asta va fi greu.
-Greu? Ha! Imposibil.
-Cu toate astea,spuse el luând o carte de pe raft şi răsfoind-o,un târg e un târg.
-Max,gemu ea,nu am ajus decât la jumătate.Mai e curăţarea grajdurilor lui Augias...
-Pfui! se înfiora Max.Urâtă treaba asta cu curăţatul grajdului.
-...Apoi alungarea păsărilor stimfalide...
-Or fi cam ca vrăbiile,ce crezi?
-Învingerea dulăului cu trei capete care păzeşte porţile lui Hades şi salvarea unui prieten din Jilţul Uitării.
-Credeam că uitarea e apreciată în iad.
-Stai puţin.Pandora studie cu atenţie pagina.Ultimele două formează,de fapt,o singură muncă.
-Asta mă face să mă simt mai uşurat.Tocmai începusem să-mi fac probleme.
Ea îl ignoră.
-Trebuie să aduci cingătoarea reginei amazoanelor.Max se uită la ea cu un
zâmbet răutăcios.Pandora îşi ridică ochii de pe foaie.
-Asta poate că nu-i aşa primejdioasă ca restul încercărilor.
-Nu poţi şti niciodată.Zâmbetul lui Max devenea din ce în ce mai larg.Ar putea fi pericole la care nici nu te gândeşti.
-Fără îndoială,spuse ea.Şi,în final,trebuie să găseşti merele de aur ale hesperidelor.
-Asta-i totul,zici?
-Da.Pandora ezită,apoi luă o hotărâre,trase adânc aer în piept şi ieşi de după birou.Îmi cer scuze.Nu a fost cinstit din partea mea.Nici un muritor de rând nu ar putea face toate astea.Voiam numai să te bat la jocul ăsta,şi am găsit cea mai uşoară cale de a o face.
-Înţeleg.El îi studie expresia.Să înţeleg,atunci,că renunţi la joc.
-Să renunţ? Chipul îi trăda surpriza.Nici vorbă!
-Dar dacă nu ai un test potrivit pentru mine...
-Am un test,numai că e imposibil.Pot să inventez altceva,spuse ea repede.
-Nu cred.Închise cartea cu zgomot,o puse la loc pe raft şi se întoarse spre ea.
Înţelegerea a fost că,dacă nu ai testul gata pentru mine până diseară,pierzi jocul.
-Am testul,replică ea tăios.
-Dar nu vrei să mă expui unui asemenea test.