Iubire imposibilă - Miraculos

28. Întalnirea

   Perspectiva lui Marinette.

   Mă privește in ochi fără să spună ceva și după un lung moment, revine la realitateși.

     C: Bine-ai venit, domnița mea. Arăți atât de fermecător în această seară, la fel ca in oricare alta.

      L: Nici tu nu arati rau. Spun zâmbind.

    Mă conduce pana in vârful turnului unde totul e pregatit. Încet încet își fac apariția pe cer tot mai multe stele care sclipesc atat de tare incat se reflectă in ochii lui Chat. Ochii lui, parcă îi cunosc de-o viața. Simt ca i-am mai văzut undeva. El mă privește adânc in ochi, fermecat si văzându-l, încep sa zâmbesc, iar el se înroșește. Pe jos e plin cu petele de flori colorate in rosu si alb. Pe margine, se află o masă pe care, pe lângă mâncare si gustări, sunt doua lumânări proaspăt parfumate, iar in mijloc, o vază cu trandafiri de un rosu foarte aprinsi si al căror miros se simte peste tot. Pe marginea turnului, de jur împrejur, sunt tot felul de lumânări care creează o atmosferă si mai romantică. S-a străduit mai mult decât mă gândeam. Mă asez la masă, iar el in tot timpul cinei, nu a scos nici un cuvânt. Pur si simplu mă privea, iar eu mă emoţionam. Când am terminat, Chat se ridica, pornește muzica si se apropie de mine. Cu o mică reținere și emoții în glas, mă întreabă:

    C: Îmi acorzi acest dans? Întinde mâna, iar eu fără sa adaug ceva, îi întind și eu mâna si ma ridic. El mă tine in continuare de mana si mă prinde de mijloc cu cealaltă.

     Ne lăsăm ghidati de muzică si dansăm. Suntem atât de aproape incat ii pot simti respirația.  Privesc adânc in ochii lui verzi de motănel care mi se par atât de cunoscuți si la zâmbetul lui si ma simt vrăjită. Nu pot rezista sa simt asta asa ca îmi las capul pe umărul sau si imi închid ochii. El mă cuprinde de mijloc cu ambele mâini si mă îmbrățișează, continuând dansul. Deodată, in mintea mea apare imaginea lui Adrien, iar eu, imi imaginez că el e cel cu care dansez si îl îmbrățișez si eu. E atât de drăguț când nu flirtează si e doar romantic.

   Perspectiva lui Adrien.
     Imi vine sa tip cât de tare pot ,,Te iubesc" ,dar oricât de tare as spune, tot nu se poate compara cu dragostea mea pentru ea și nu pot strica acest moment. Într-un final se termină melodia si ea își ridica capul de pe umărul meu, iar eu o desprind din imbraţisare.
Mă uit la ceas după care îmi iau domnița de mână si o aduc pana la marginea turnului. Se aud niște bubuituri puternice si tot cerul se umple de focuri de artificii de toate felurile. Când le aude, Bugaboo se sperie si îmi sare in brațe, făcând cativa pasi înapoi.

     C: Bugaboo...?

     L: Mie mi-e..... mi-e teama de ele. O imbraţisez si eu.

     C: Nu trebuie sa iti fie. Nu vei paţi nimic. Îţi promit.
    Îi ridic bărbia și o privesc în ochii ei speriați și fermecători preț de câteva secunde. Mă privește și ea, iar mie îmi alunecă privire înspre buzele ei pe care aș da orice să le sărut. Dar în loc de asta aleg să îi întorc privirea înspre artificii. Ea le privește, fără sa isi retragă mâinile, ținându-mă încă strâns. Începe sa se audă o bubuitură mai tare decât celelalte si Bugaboo isi întoarce capul, ținându-l acum lipit de pieptul meu. Îi pun mâna pe capul ei, mângâindu-l si îi șoptesc.

     C: Nu te teme. Doar privește-le. Voi fi aici lângă tine si nu vei păţi nimic. Te-am mințit eu vreodată?
     
     Își ridica capul si își retrage mâinile, cam nesigură si cu o mica urma de spaima in priviri. Îi prind mâna si i-o aduc încet si lin până cand atinge balustrada de pe marginea turnului. Își pune si cealaltă mână pe balustradă si eu imi sprijin capul pe umărul ei si mâinile pe mâinile ei, iar ea nu ma respinge. Spectacolul se încheie cu un ultim moment când artificiile formează pe cer o inima mare.

     L: Chat, a fost foarte frumos și  îmi pare rău pentru modul in care am reacționat.

     C: Nu mă deranjează dacă reacționezi așa mai des. Dar de ce îți este teamă de ele? Își întoarce fața în cealaltă parte și se intristează. Haide domniţa mea. Poţi sa îmi spui. Voi fi doar ochii si urechi.

     Își închide ochii cât de strâns poate și oftează.

    L: S-a întâmplat mai demult. Eram foarte mica atunci, dar chiar si acum, imaginile in mintea mea sunt foarte clare, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Eram la bunica mea, departe de aici. Eu stăteam afară, noaptea, in fața casei si priveam focurile de artificii uimită si fermecată de peisajul oferit de acestea cand deodată, spectacolul cu artificii se încheie si cerul se umple cu avioane de război care au început sa bombardeze peste tot. Bunica mea ma striga din casă sa intru repede, dar eu m-am panicat si am rămas pe loc. Ea a venit in fugă la mine si chiar atunci o bomba a fost aruncata in apropierea noastră. Bunica mea s-a pus scut pentru mine si bomba a explodat, iar ea a căzut la pământ. M-am așezat repede lângă ea, încercând sa o ridic, dar ea imi șoptea sa merg in casă, ca totul va fi bine si ca ea va fi mereu in inima mea, după care a...... a închis ochii si nu i-a mai deschis.
   
      Ochii ei încep sa strălucească si pe fata ei își fac apariția lacrimi calde si nenumărate. Își pune mâinile la faţă si începe sa plângă, inecandu-se in suspine. Mă apropii de ea și ea mă imbraţiseaza, plângând pe umărul meu, iar eu roșesc imediat. Cand conștientizeaza ce face, se retrage repede.

     L: Îmi pare rău. Nu știu ce m-a apucat. Eu .... trebuie să plec. S-a făcut deja târziu.

    C: Nu trebuie să pleci dacă nu vrei. Te rog, nu pleca încă.

    L: Îmi pare rău, dar trebuie să plec.

    Se întoarce plecând și dispărând in întuneric.

     Perspectiva lui Marinette.

    Ajung acasă și mă  detransform, după care mă bag în pat, iar Tikki vine lângă mine.

     T: A fost romantic, nu?

     M: A fost..... cumva.

     T: Haide Marinette. Recunoaște că ţi-a plăcut.

     M: Ce? Nuuu...... Bine, poate puţin. Dar nimic mai mult.

     T: Dansează minunat.

    M: Da. Stai, ce? Ba nu. Tikki!!

    T: Și tu te-ai zăpăcit, râde Tikki.  E drăguț, nu?

    M: Noapte bună Tikki!

    T: Îţi e teama sa recunoști?

    M: Tikki, culcă-te!
   

     T: Să îl iau ca pe un da?

    Prefer să nu mai spun nimic și în cele din urmă Tikki tace și adormim amândouă. Eu cu gândul la ziua de azi și Tikki..... Ei bine, nu știu la ce se gândește ea.