Oficial urăsc spitalele. O săptămână e prea mult pentru mine. Înafară de miros şi mâncare, un lucru îngrozitor mai e şi vederea persoanelor bolnave mergând pe hol ajutate de asistente. Ştiu prin ce trec, aproape. Acele persoane se gândesc la ce e mai rău, în timp ce mie nu-mi prea pasă...
Săptămâna asta am descoperit ce înseamnă durerea. Nu pot spune cât de rău m-am simţit. A fost îngrozitor, credeam că mor. Azi sunt mult mai bine, din fericire, şi pot să plec de aici. Abia aştept să ajung acasă şi să merg din nou la şcoală. Nu îmi vine să cred că am spus asta.
Doctorul şi mama intră în cameră cu capul în pământ.
- Ce se întâmplă? am întrebat.
- Scumpo, trebuie să mai stai în spital ceva timp. a spus mama lundu-mă de mână.
Ochii mei s-au mărit la auzirea acestor cuvinte.
- Tu ai cancer tiroidian şi trebuie să fi operată de urgenţă.
- D-de ce? Eu mă simt perfect! Nu trebuie să mă operaţi! Nu am nimic ! am început să ţip. De ce? am început să plâng fără să îmi dau seama.
Mama mă ţinea strâns în braţe.
-Tiroida se afla la baza gatului are doi lobi, unul drept si unul stang. Glanda tiroida produce hormoni care ajuta organismul sa functioneze normal.
- Nu-mi explicaţi mie ce e asta. Eu sunt sănătoasă!
- Mă duc să îi aduc un calmant. a spus doctorul, după a ieşit din sală.
- Dar eu sunt bine, sunt sănătoasă şi calmă.
Vorbea doar frica din mine, eu nu sunt sănătoasă.
N/A:
M-am documentat şi eu despre cancer puţin şi am ales acest tip. Pare mai grav. Îmi pare rău dacă nu vă place sau dacă am greşit. Se întâmplă.
CITEȘTI
200 de zile
Roman pour Adolescents—Zilele trec şi îmi dau seama că nu mai am mult. —O să vezi că n-o să mori. Îţi promit asta. —Şi totuşi... dacă? —Atunci o să plâng 100 de zile după tine.
