Mâine e ziua în care se fac preselecţii la echipa de volei a şcolii. Nu i-a m spus mamei ce decizie am luat pentru că ştiu că va face urât şi o să mă târască până la spital şi o să mă lase acolo. Odată ce voi intra în echipă, nu va spune nimic. Mereu când iau o decizie şi o pun în aplicare, ea tace şi suportă.
Pentru ziua de astăzi mi-am făcut un plan. Merg să-mi cumpăr o pisică. Şi cu acest lucru mama nu e de acord. Părul care îi cade o să îmi intre pe nas şi o să ajungă la plămâni, dar asta e . Mai am doar un an, nu?
Colegii au fost fericiţi să mă vadă, mă mir într-un fel. Nu mă aşteptam la o primire călduroasă. Ei merită, m-au făcut să zâmbesc şi unii chiar au început să plângă la gândul că nu voi mai sta mult pe acest pământ. Ori buni actori, ori chiar asta simt. Eu nu cred că e ceva trist, ăsta e destinul meu şi trebuie să merg prin viaţă cu capul sus.
▬▬▬▬▬
Ce pisică să-mi cumpăr? Toate sunt frumoase şi drăguţe, pufoase. Mă văd adormind cu ea în braţe, iar apoi imaginea frumoasă se strică. Părul ei îmi intră în nas şi mă sufosc, mă zbat să supravieţuiesc, dar nu pot. Tusea pune stăpânire pe mine şi ...
Îmi deschid ochii gâfâind. E vina mamei. Nu o să se întâmple nimic rău.
Pun mâna pe un pui de pisică şi îl ridic în sus. Ochii mici şi albaştri ai pisicii parcă îmi spuneau să o iau acasă. Asta o să şi fac. M-am dus la casă şi am cumpărat-o. Am primit cadou un pătuţ , certificatele ei şi o perie. I-am cumpărat nişte jucări şi ceva mâncare şi am plecat acasă pe jos. Nu am voie cu animale în autobuz.
▬▬▬▬▬
Am intrat în casă şi m-am îndreptat spre bucătărie. Acolo erau mama, tata şi Gabriela. Tata şi Gabi au venit la mine şi mi-au luat bagajele din mâini şi apoi s-au jucat cu pisica. Mama se resemnă, dar nu vorbise cu mine. Nici nu mă aştept să o facă curând.
n/a: nu zic că e naşpa.
o gândesc :)
CITEȘTI
200 de zile
Jugendliteratur—Zilele trec şi îmi dau seama că nu mai am mult. —O să vezi că n-o să mori. Îţi promit asta. —Şi totuşi... dacă? —Atunci o să plâng 100 de zile după tine.
