A love tithe - O fărâmă de iubire

Chapter 4

- Kay -

...

  Coboram cele două scări de la ieșirea din școală. Orele de detenție au fost mai plictisitoare ca de obicei. Blythe stătea gânditoare într-un colț. Oare chiar s-a supărat? Chiar nu-mi pasă... Nu am cum să-i povestesc despre familia mea pe care aș vrea să o fac pierdută, despre mama, o femeie care suportă toate chinurile tatei, tatăl meu despre care prefer să nici nu gândesc, fratele meu... A fost omorât acum 5 ani de Carr Udas, conducătorul clanului Udas din NY, partea întunecată a New York-ului. Aveam numai 14 ani când am vazut un glonț pătrunzând corpul lui inocent, corpul unui copil de numai 7 ani. Atunci am jurat că mă voi răzbuna pe toți cei din Udas. Clanul nostru, clanul Rahman are numai probleme de când Carr l-a acuzat pe tata de trădare. Înainte eram clane-surori. Tata este într-adevăr cel mai dur om pe care îl poți întâlni, dar cuvântul lui este de aur, iar loialitatea ocupă primul loc.

  Răgazul meu : 2 săptămâni ... 2 săptămâni să mă gândesc dacă îi continui "afacerile" sau dacă prefer...moartea. 19 ani, droguri, arme, sânge și bani murdari. Asta mă așteaptă peste 2 săptămâni.

— Kay, tatăl tău este nervos, vrea să luăm masa în familie, nu te împotrivi ! Ēka sātha ā'ō ( Vino odată!)

— Asta nu e familie ! Numai vorbi hindi cu mine!

— Nu am mai luat masa în familie de pām̐ca (cinci) ani!

— Ca să vezi, chiar de atunci numai suntem o parivāra (familie) !

— Nu mai vorbi așa !

— Poți să ieși ? Am treabă.

— Kī (Of!) !

...

  Intru în laboratorul de chimie. Ora începuse deja. Profesorul nu a băgat de seamă ca am intrat înăutru așa că profit și mă așez ușor în bancă.

— Domnule Rahman, rămâi după oră, te rog.

— Să înțeleg că -

— Să continuăm lecția, spune profesorul nelăsându-ma să termin propoziția.

— Dar...

— Cum spuneam, nichelul si acidul clorhidric... mă întrerupe din nou.

  După oră.

— Pot să știu și eu de ce ai întârziat jumătate de oră ?

— Nu a fost un motiv stupid, să știți!

— Și care ar fi motivul ?

— Păi, după cum cred că știți, am fost în școală să fac muncă în folosul școlii, dar m-am rătăcit și nu am găsit sala de curs.

  Adevărul e că am luat o pauză de cinci minute pentru o țigare, dar cele cinci minute s-au transformat in treizeci de minute, iar țigara în...mai multe,dar asta numai contează atâta timp cât am fost crezut, însă habar n-am de ce am fost trimis în biroul directorului.

— Dumnule Rahman-

— Kay.

— Sigur, scuză-mă te rog. De asemenea îmi pare foarte rău că nu te-am inițiat în LPC. Iată o hartă a liceului, poți fi sigur că nu te vei mai pierde de acum. Cât despre detenție, mă gândeam că ți-ai învățat lecția și ca să mă revanș-

— Am scăpat? întreb eu entuziasmat.

— Aș vrea să ști că este foarte nepoliticos să întrerupi pe cineva care vorbește.