A love tithe - O fărâmă de iubire

Chapter 26

-Kay-

— Şi iată că și ultima ședință a luat sfârșit. Sper că te simți mai bine, micuțule Wes. Mi-a făcut plăcere să vă întâlnesc, doamnă Rahman, zice psihologul Christine Davinson.

— Mulțumesc încă o dată pentru ajutor, doamnă doctor, spune mā.

— E de datoria mea. La revedere! zice Christine zâmbind și aruncând o privire și spre mine, care stăteam retras pe o bancă, așteptând ca ședința să se încheie și gândindu-mă cumde nu am putut să îmi dau seama că mama lui Cindy este chiar doctorul care mi-a ajutat fratele. Poate fiindcă nu seamănă absolut deloc.

  Sunt trezit din gândurile mele când mama îmi face semn să ies, lovindu-mă ușor pe mână.

 

  I-am condus pe Wes și mā acasă, după care mi-am continuat drumul spre școală. Mi-am parcat SUV-ul pe locul în care îl așez în fiecare zi, apoi am intrat pe porțile imense ale liceului LPC. Blythe și amicele ei discutau într-un colț, discuția părând foarte aprinsă. Când m-a observat a afișat un mic zâmbet și a venit spre mine, lăsând cuvintele care ieșeau din gura lui Bliss suspendate în aer.

— Bună, hindi, zice îmbrățișându-mă și plasând un scurt sărut pe buzele mele.

— Kariþa. o salut și eu, iar ea zâmbește, apoi își îndreaptă privirea oarecum încruntată spre Bliss. S-a întâmplat ceva? continui eu.

— Nimic, dar... Bliss îl place pe Josh, iar Josh o place pe Bliss...

— Și asta e de rău pentru că ... zic așteptând să îmi completeze fraza.

— Pentru că Josh nu a făcut nici un pas în privința asta, iar Bliss s-a săturat să aștepte și sâmbătă seară, la petrecerea mea, Bliss.. l-a cam sărutat pe Tim.

— Tim adică Tim-Cel-Mai-Bun-Prieten-Al-Lui-Josh ? întreb atât de dezorientat încât mi am dus o mână în cap.

— Singurul și unicul... răspunde oftând.

— Și Josh a aflat?

— Mă tem că... zice întrerupându-se de una singură și ridicând o mână în aer arătând spre Josh care venea furios. Da.

  Toți elevii din curtea liceului se strânseseră în jurul lui Josh care se oprise în fața lui Tim. Nu i-a spus nimic pentru două secunde, după care îi aruncă o scurtă privire dezamăgită lui Bliss, iar pumnul lui zboară direct în maxilarul lui Tim și pun pariu că ar fi urmat și al doilea și poate și al treilea dacă acesta nu ar fi căzut deja la pământ cu o dâră de sânge curgându-i pe față. Bliss îl strigă speriată pe Josh, dar el nici nu o privește, fiind hotărât să îl lovească din nou pe bietul Tim care a reușit cu greu să se ridice în genunchi. Dintr-un croșeu de dreaptă, Josh l-a "trimis" pe Tim înapoi pe jos. Toți ceilalți elevi l-au ajutat să se ridice în timp ce Josh îl privea cu dispreț. L-au dus pe Tim înauntru, la cabinetul medical probabil, în curte rămânând doar Josh, Bliss, eu, Blythe și încă niște puști pe ici și colo.

— Ești mândru de ce i-ai făcut? întreabă Bliss aproape plângând.

— Nu eu i-am făcut asta. Ci tu, răspunde Josh într-un final, dar fără ca măcar să se întoarcă spre ea, apoi dă să plece, însă cuvintele lui Bliss îl opresc.

— Știi, l-am sărutat doar pentru că am obosit să aștept ca tu să mă săruți pe mine.

— A, da? zice el întorcându-se și apropindu-se de Bliss.

  S-a apropiat din ce în ce mai mult până a ajuns la doar câțiva centimetri de fața ei. În nici măcar o clipită, buzele lor s-au atins, iar Josh a început să o sărute pe Bliss atât de intens, pasional și fremătător încât ai spune că în secunda ce urmeaza, pamantul avea să ezplodeze.