A love tithe - O fărâmă de iubire

Chapter 18

A/P.O.V

  Kay se așeză la masa băieților și se uită către Blythe care nota ceva într-o agendă lângă Bliss și Maya. Parcă simțindu-i privirea pe ea, își ridică ochii, privirile acestora intersectându-se. Îi făcu cu mâna, iar Blythe doar zâmbi. Un zâmbet lejer, dulce, sincer.

— Kay, ai vorbit cu Blythe ? întreabă Scout.

— Despre ce ? răspunde Kay cu o întrebare.

— Despre pariu. Nu ai de gând să îi spui ? Adică, totuși, merită să știe, nu?

— Uhm... Ba da. O să îi spun...

— Nu îți face griji, va înțelege.

— Să sperăm...

★ ★ ★

  O rochie vintage de culoarea caramelului, o pereche de pantofi stiletto crem, nelipsitele bucle pe spate, iar Blythe era complet pregătită pentru balul visurilor ei.

  Coborî mândră scările către mama sa care o aștepta cu un zâmbet plin de fericire pe față. Nu a stat la taclale, Kay era deja afară. Își luă la revedere și ieși.

— Ești... Ești superbă, spune Kay printre bâlbâiri.

— Mulțumesc. Chiar sper ca balul ăsta să iasă perfect.

— Blythe, ar trebui să îți spun ceva...

— Ce s-a întâmplat ? Decorațiunile nu au ajuns la timp? Imposibil, am dat comanda de două săptămâni. S-a stricat mâncarea ? Nu, nu pot să cred ! Era cel mai frumos bufet suedez din toate timpurile !

— Nu, Blythe, nu are legătură cu balul.

— Atunci despre ce e vorba ?

— Eu... Eu... Când... Ei bine... Te iubesc...

— Și eu.. te iubesc.

  Nu a putut să îi spună că singurul motiv pentru care a vrut să fie cu ea a fost pentru un pariu. Chiar dacă lucrurile se schimbaseră între timp.

  O dată ajunși la bal Blythe a fost mai mult decât surprinsă când a văzut că totul arată exact cum și-a imaginat. În sala mare erau atârnate decorațiuni pe care scria mare LA PAZ COUR. În partea din spate a sălii se afla, într-adevăr, un mirobolant bufet suedez, iar în mijloc, unde spațiul era rezervat pentru dans, stătea atârnat un glob argintiu ce împrăștia mii de lumini în toată sala fiindcă tema balului erau anii '80. Momentan muzica era una lentă și se auzea în surdină fiindcă elevii tocmai ce soseau pășind pe covorul roșu ce era așezat la intrarea în sala. Pe marginea covorului stăteau niște puternice reflectoare de lumini, iar senzația pe care o aveai în timp ce mergeai îți dădea impresia că te aflii în 'lumina reflectoarelor' - la propriu.

  Foarte uimită, în sensul bun al cuvântului, Blythe privea în jur de parcă nu ea e cea care a organizat fiecare detaliu din acel loc. Căutând cu privirea în jur, îi era teamă să nu facă nici un pas greșit sau vreo mișcare bruscă fiindcă totul s-ar putea spulbera, iar ea s-ar trezi din acest vis frumos în care balul chiar ieșise așa cum își dorise. Din fericire pentru ea, acesta nu este un vis, este realitatea, iar munca pe care a depus-o de-a lungul acestor zile pline a dat roade. Observând-o pe Bliss, cea pe care o căută cu privirea, Blythe se îndreptă sfioasă spre ea.

— Dum-ne-ze-u-le ! spune Bliss silabisind. E cel mai frumos bal la care am fost în viața mea ! Bly, tu ai un dar ! Ar fi trebuit să te implici mai mult în organizarea balurilor până acum ! continuă ea.

— Mersi, Bliss ! răspunde Blythe chicotind. Vroiam să te întreb ceva.

— Da, sigur. Spune !