A love tithe - O fărâmă de iubire

Chapter 12

- Kay -

  Au trecut deja două ore de când Blythe a plecat și încă nu a sunat.Nu vreau să fiu prea insistent așa că nu am sunat-o eu... Adevărul este că îmi e teamă. Celelalte clanuri nu au fost foarte încântate de mica eșuare a tranzacției, iar Blythe este motivul pentru care aceasta a eșuat... Cred că e logic asupra cui se varsă răzbunarea.

 

  Nu am rezistat așa că am luat telefonul și am sunat. . . Nu răspunde... Fie doarme, fie... Mai bine numai spun nimic. Mă pregătesc să ies din casă, dar exact când să ies pe ușă, micuțul aparat ce stă lipit de piciorul meu și emite o luminiță verde începe să scoată un sunet ascuțit și lung, iar culoarea luminiței se schimbă în roșu. Asta nu se poate întâmpla ! E imposibil ! aud o voce în capul meu.

  Am încercat să îl fac să se oprească, dar în zadar. Nervii acumulați înăuntrul meu își fac loc la suprafață așa că lovesc puternic ușa cu pumnul, apoi mă așez pe scări. Mă uit în gol încercând să îmi dau seama ce aș putea să fac. Scot repede telefonul și mai încerc o dată să o sun.. Și încă o dată, și încă o dată, și încă o dată, dar degeaba. Închid telefonul, apoi îl arunc cu putere exact în fața unei mașini... Ia stai puțin... Aia e mașina lui Blythe. Acum știu sigur că ceva s-a întâmplat.

— Kay, nĕ kajunh elaatji aubvi ? (Ce se întâmplă aici ?), spune mama cu o voce iritată

  Nu apuc să îi răspund fiindcă cele două bucăți în care s-a spart telefonul meu încep sa sune.

— Mā, adu-mi telefonul de acolo ! Repede, te rog ! zic eu disperat

— Amæ, nĕ-(Dar ce-)

— Aopma, mā ! (Acum, mamă!)

  Mama se duce repede și culege telefonul de pe jos apoi mi-l aduce. Nu am recunoscut numărul, dar am răspuns imediat, fără nicio ezitare :

— Da ? spun eu ușor nesigur

— Ciao, Kay. Sono io, amico. Mi riconosce ? (Bună, Kay. Sunt eu, prietene. Mă recunoști?) se auzi o voce înfiorător de familiară.. putea fi doar o singură persoană, dar cum?

— Sì... Sì, lo ammetto. (Da... Da, îmi amintesc de tine), răspund încă uimit la culme

— Sono contento che non hai guardato italiano, amico. ( Mă bucur că nu ai uitat italiana, prietene)

— Come potrei dimenticare tutto quello che imparato me ? (Cum aș putea uita tot ce m-ai învățat ?)

— Esattamente. Ma l'italiano non è una cosa che ho imparato, amico mio. (Exact. Dar italiana nu e singurul lucru care te-am învățat, prietene)

— Non più dire "amico"! E finire tutto il gioco! Dite quello che volete! (Nu îmi mai spune "prietene'! Și termină tot acest joc! Spune ce vrei!) zic eu prinzând curaj.

— Non arrabbiarti, amico. Non voglio niente da te, ma potrebbe essere che si desidera qualcosa da quello che sono. Prendere quello che suona familiare? "Kay, ajută-mă! Nu știu unde sunt, e întuneric, ajută-mă" (Nu te enerva, prietene. Eu nu vreau nimic de la tine, dar s-ar putea ca tu să vrei ceva de la mine. Ia spune-mi, îți sună cunoscut ?)

— Blythe... Cosa vuoi da lei? Lasciala andare, per favore! Fare qualunque cosa me dico ! (Blythe... Ce vrei de la ea ? Las-o să plece, te rog ! Fac orice îmi spui !)

— Così possiamo capire, amico mio. Voglio parlare, ma lasciamo da parte l'italiano piccolo. (Așa ne putem înțelege, prietene. Vreau să vorbim, dar hai să lăsăm puțin italiana la o parte.) Am învățat și eu limba ta. Mă așteptam ca într-o zi să mă înveți chiar tu, dar ecco (uite) ce ne-a rezervat viitorul.