A love tithe - O fărâmă de iubire

Chapter 16

- Kay -

  Stăteam pe coridorul mare și aglomerat al liceului La Paz Cour îndesându-mi niște caiete în dulap.

— Salut, amice ! spune Chad fiind urmat de restul băieților.

— Bună, omule.

— Ia spune, ceva nou legat de prietenul nostru Carr ? întreabă Chad făcând ca totul să pară normal.

— Nimic nou. Liniște totală, răspund reușind într-un final să închid dulapul.

— Viața noastră e din nou liniștită ca a oricărui adolescent în ultimul an de liceu ? întreabă Sean.

— Te rog, frate. Niciodată nu va fi.

— Momentan chiar e, spune Scout. Ai fata, iar balul e într-o săptămână. Vrei pistolul ăla ? Ști ce ai de făcut.

— Defapt...- zic eu fiind întrerupt de Chad.

— O, nu îmi spune. Scout, vezi asta ? Doug, Sean, Rasly ? Vedeți și voi ? întreabă Chad aproape râzând.

— Să vadă ce ? bufnesc eu.

— Te-ai înmuiat, frate. Îți place tipa, răspunde Chad bătându-mă peste umăr.

— Păi nu... Adică da, dar...

— Pace, amice. Ai câștigat, spune Chad ridicând o mână în aer așteptând să o ridic și eu.

— Nu am câștigat. Nu i-am intrat în pantaloni.

— Dar vrei să o faci ? întreabă Scout.

— Nu știu, frate. Da, îmi place Blythe, dar un pariu e un pariu, răspund abătut.

— Ba ai câștigat, Kay ! Ai câștigat fata. O iubești ? Atunci păstreaz-o, nu fi prost. Totuși, dacă tot te-ai ales cu "iubirea eternă" ce ai spune să îmi dai arma promisă ? întreabă Chad râzând

— După cât de mult m-ai ajutat să o salvez pe Blythe îți dau orice armă vrei. Apropo, mersi, amice !

— Dacă nu pentru asta sunt frații atunci pentru ce ?

  După ce fiecare pleacă spre clasa lui, îl văd pe Rasly într-un colț sărutându-se cu Lissa. Ceva nu e în regulă...

★ ★ ★

  Azi nu am văzut-o deloc pe Blythe, dar presimt că o voi vedea cât de curând. Următoarea oră : Econometrie.

  Îmi scot capul din dulapul mic și neîncăpător și o văd pe Blythe pășind precum o divă în toată regula, îmbrăcată cu o cămasă albă, imaculată cu mânecile ridicate și o fustă neagră cu talia înaltă. În picioare avea niște botine maro închis cu toc ce lăsau la vedere gleznele-i perfecte. Părul era ondulat, ca de obicei, iar bretonul ce stătea de obicei așezat într-o parte era acum prins cu o agrafă, lăsând o șuviță răzleață să scape. În mână avea o mulțime de foi pe care scria de zor. Fiind neatentă intră în mine și scăpă toate foile pe jos. Eu mă aplec să le iau, dar mă întrerupe :

— Nu, nu e nevoie, mă descurc singură. Mulț- Ah, bună, Kay ! spune întinzându-se către mine și sărutându-mă scurt. Scuze, nu te-am recunoscut, sunt atât de agitată... continuă ea.

— S-a întâmplat ceva ?

— Nu, doar că mama mă "obligă" să organizez balul de sfârșit de semestru și sunt atâtea de făcut... Credeam că e ușor, dar trebuie să mă ocup de mâncare, de ornamente, de tema balului, listele cu invitați... Deja- zice fiind intreruptă de clopoțel. Super, acum numai am timp nici să vorbesc, continuă ea bufnind în râs.