A love tithe - O fărâmă de iubire

Chapter 27

-Kay-

  Nu pot sa cred că Blythe s-a supărat fiindcă nu i-am dat dreptate. Adică, are dreptate, dar și Josh are. Oricum ar fii, nu vreau să fac din problema altora, problema noastră. Abia ne-am împăcat și nu cred că aș mai suporta să trec din nou printr-o despărțire. Nu de ea. Da, e încăpățânată, orgolioasă și uneori reușește să îmi scoată peri albi, dar cu toate astea e kariþa m'ha.

  E marți, adică - ora de engleză. E o oră cu Blythe, dar am un presentiment că o să fie amuzant fiindcă și Bliss și Josh au aceași oră.

  Am intrat în liceu și i-am salutat pe băieți, după care mi-am înghesuit rucsacul în dulap. Când închid ușa, parcă o rază orbitoare de lumină mă izbește . Blythe.

— Se pare că pur și simplu nu poți sta departe de mine, zic rânjind și sprijinindu-mă de dulap.

— Dacă insiști, chiar aș putea să te evit, spune cu același rânjet pe față.

— Vino încoace, zic și o sărut ușor pe buzele ei fine și "glossate". Ești bine ? o întreb când văd cum cască continuu.

— Da. Nu. Ba da. Adică .. Nu chiar.. Nu am dormit deloc noaptea trecută. Bliss a plâns neîncetat.

— În somn ?

— Da, chiar așa..

— Ți-am spus eu că era mai bine să rămâi peste noapte, dar femeii independente din interiorul tău îi cam place să mă contrazică.

— Și chiar are dreptate uneori, dar nu vreau să ne certăm, Kay.

— Nici eu, kariþa, spun și îi dau părut blond și ondulat peste umăr.

  Și chiar când mă apropiam de ea să o sărut, pe holul liceului trece Cindy încercând să ne ocolească oarecum.

— Bună, Cin, zic depărtându-mă de Blythe.

— Bună! zice, apoi își continuă drumul.

— Știi, cand mă gândesc la seara aceea în care practic Cindy s-a despărțit de mine, nu pot să îmi dau seama ce a vrut să spună mai exact despre Christine Davinson..

— Nu cred că a vrut să spună nimic. Doar un comentariu deplasat, zice Blythe, parcă încercând să evite subiectul. Uhm, trebuie să plec, să mă asigur că Bliss e în regulă. Ne vedem mai târziu, continuă ea, apoi pleacă.

— Am spus eu ceva greșit ?

★ ★ ★

  Chiar înainte de ora de engleză, eram la cantină înfulecând un sandwich cu brânză.

  Blythe își așează tava cu un măr și o cutie de lapte dietetic pe masa mea și se așează.

— Chiar o să bei așa ceva ? întreb strâmbând din nas și arătând spre laptele deshidratat din fața ei.

— Ce e în neregulă cu el? Mai multe proteine, mai puțini carbohidrați.

— Cum zici tu. Cum mai e Bliss ?

— Nu prea bine, dar măcar s-a oprit din plâns. Mi-e frică de ora următoare... Până acum a încercat să îl evite pe Josh și i-a reușit destul de bine, dar cum să facă asta într-o sală plină cu 25 de perechi de ochi care îi privesc continuu când pe unul, când pe celălalt ?

— Nu o să poată fugi la nesfârșit... Poți să stai lângă ea la engleză, stau eu lângă Scout.

— Știam că o să înțelegi, zice încântată. De asta te iubesc, continuă, apoi mă sărută rapid și dă să plece, dar o opresc.