Antlia, copilul Stelelor

Capitolul 10

Perspectiva Tarei

Până să-mi dau cu adevărat seama ceea ce făceam, eram deja călare pe Cavallo și mă îndreptam spre băieți. Ce a fost în mintea mea când am lăsat-o singură acolo?! Dar acum e prea târziu pentru a mă întoarce, trebuie să aduc ajutoare, cine știe de ce e în stare ciudatul acela nebun. Trebuie să-i găsesc pe Nathan și Vincent, sper doar ca ei să fie bine.

Nu aveam nici cea mai vagă idee încotro mă îndreptam, l-am lăsat pe Cavallo să își găsească singur fratele, pe Cheval. La un moment dat am auzit o bubuitură puternică ce venea dinspre Vestul locului în care mă aflam. Nu am stat pe gânduri, am strâns frâiele în mâini și l-am redirecționat pe Cavallo spre direcția respectivă. Aveam vaga impresie că acolo erau și băieții. Cu cât înaintam mai mult, cu atât mi se deschidea în față un mic luminiș, de acolo se vedeau cum zboară săgeți în stânga și-n dreapta, eram sigură că erau ale lui Vincent. L-am lăsat pe Cavallo la o distanță sigură de câmpul de luptă și m-am apropiat în liniște. Nathan și Vincent încercau să-i facă față lui Victor, însă acesta era pe departe mult mai puternic decât ei doi la un loc. Timothy era după un copac, văzându-l m-am dus la el fără să atrag atenția nimănui.

-Tim, ești bine?

-Da, dar unde e Lia?

-Are nevoie de ajutorul nostru.

Fără să-mi dau seama Victor m-a văzut și m-a apucat de păr, luându-mă de lângă puști.

-Ia mâna de pe ea! Strigă Nathan. Da-i drumul în momentul ăsta!

-Și dacă nu? Ce îmi poți face tu? Ești o scobitoare ambulantă, până și străbunică-mea se luptă mai bine decât tine, îi spuse Victor lui Nathan cu superioritate.

Fără a mai zăbovi, Nathe îi ia sabia din mână lui Vincent și se repede la Victor, reușind să-l taie puțin pe abdomen, acesta dispărând în același nor de fum negru ca mai devreme.

-Ești bine?

-Da, Nathe, sunt bine.

-Sigur? Nemernicul ăla... Ce-i asta? Îmi întoarce încheietura și vede o zgârietură urâtă. De unde ai asta?

-O am de când am căzut de pe cal, dar nu-i mare lucru. Nathan, stai liniștit.

-Unde este Lia?! Tara, unde e?

Vincent era foarte agitat și îngrijorat.

-A spus să-l iau pe Cavallo și să vin la voi, ea e încă acolo, în pădure, cu Vladimir.

-CE?! Ai lăsat-o singură?!

-Nu te mai ambala atât. Ea mi-a spus să fac asta.

-Vincent, amândoi știm că, în momentul de față, doar tu îl poți pune la pământ pe Vladimir, zise Nathan. Acum pleacă și adu-mi sora înapoi. Nu uita promisiunea pe care mi-ai făcut-o.

Vincent nu a mai zis nimic ci doar a scuturat scurt din cap apoi a plecat călare. Am petrecut destul de mult timp cu Nathan în ultima vreme, devenisem mai apropiați, Nathan începuse chiar să se îngrijoreze din oricelucru mărunt, de parcă aș fi surioara lui mai mică, dar dacă stau să mă gândesc mai bine, nici măcar cu Lia nu face atâta mare caz din orice nimic.

-Despre ce promisiune vorbeai mai devreme, Nathe?

-Nu e nimic ce să te facă să te îngrijoreze. E doar ceva între mine și Vincent. Dar, acum că suntem aici, vreau să te întreb ceva. Chiar crezi că tu ești Antlia?