Perspectiva Liei
Trecuse mult timp de când ne-am continuat drumul, de când am plecat de la peșteră mai exact. Am mers ore întregi fără oprire, mă dureau picioarele. Timothy renunțase de ceva vreme, Vincent punându-l lângă el pe cal, noi, restul ne deplasam pe jos.
-Nu am putea face o pauză? Mergem de ore în șir, mă adresez lui Vincent.
-Vrei să scăpați de aici repede, am dreptate?
-Da..?
-Atunci nu! Nu ne oprim, mai e încă mult de parcurs.
Chiar dacă a zis că nu putem face o pauză eu m-am așezat pe jos, sprijinită de un copac, fără să-mi pese de ce vor spune ceilalți.
-Ce tot faci? Vincent își întoarce capul văzându-mă pe jos. Nathan și Tara mi s-au alăturat. Of, bine, dar să nu zăbovim mult pe aici...
În rucsac mai aveam câteva mere culese cu o zi înainte. Le-am dat fiecăruia câte unul, inclusiv lui Calipso. Ne-an odihnit ceva timp, picioarele mele erau atât de recunoscătoare... Vincent se fâțâia de ici colo de parcă trebuia să ajungă undeva foarte urgent și nu i-ar conveni faptul că noi stăm. Nu avea astâmpăr. Ba cică „verifica zona pentru a se asigura că e liber" , ba se gândea la nu știu ce trăznaie și pentru a face asta mai bine se plimba neîncetat de la stânga la dreapta, ba vorbea cu Calipso încet, în șoaptăca noi să nu-l putem auzi. Mă amețise la cât se fâțâia de colo până colo.
-Încetează. Îi spun uitându-mă fix la el.
-Ce să încetez?
-Asta. Te fâțâi într-una.
-Nu m-aș fâțâi dacă voi nu a-ți mai zăbovi atât.
-Vincent are dreptate, am stat prea mult. Gata lume. Ridicați-vă și să ne continuăm drumul, zise Nathan luându-și rucsacul în spate.
Am pornit din nou. Pe drum, am văzut o mulțime de flori minunate, frumos colorate, cu un miros îmbietor, erau multe soiuri pe care nu le văzusem până atunci. Unele erau plante medicinale (din care am cules câteva fără să mă vadă cineva), dar și otrăvitoare. De exemplu, era să culeg din greșeală o micină, este o plantă extrem de periculoasă ce prezintă pe tulpină niște ghimpi foarte mici, greu observabili, frunza este lunguiață, subțire și tăioasă, iar floarea este neagră, pe petale aflându-se câteva puncte galbene, albe sau roșii (cele cu pete roșii pot fi chiar mortale). În interiorul tulpinii este o sevă, ce poate fi benefică sau nu. Această sevă se folosește de obicei la prepararea cremelor -și asta e ciudat- împotriva otrăvurilor. Dacă acea sevă este purificată corespunzător și cu foarte mare atenție crema rezultată poate salva vieți, dar dacă nu, o dată ce loțiunea este asimilată în piele, încep să apară bubițe negre pe suprafața pe care a fost aplicată, dureri insuportabile și în final, moartea. De aceea cei mai mulți se feresc de această plantă, o singură înțepătură și atât ți-a fost. Trebuie umblat cu foarte mare grijă și atenție cu ea. Mama m-a învățat foarte multe despre tot felul de plante. Mi-a arătat cum să prepar loțiuni pentru diferite cazuri speciale, cum să deosebesc florile propriuzise de cele mortale și multe alte lucruri. De abia atunci mi-am dat seama cu adevărat că facem o greșeală imensă. În loc să mergem la bunica, ar trebui să ne căutăm părinții, asta ar trebui să fie prioritatea noastră principală. Și dacă ajungem la destinație ce? Cum îi vom spune bunicii despre tot ce s-a întâmplat? La urma urmei este bătrână și nu avem de unde să știm cum va reacționa la o asemenea veste, nu avem garanția că va suporta așa ceva, din câte îmi aminteam avea probleme destul de mari cu inima iar, o astfel de veste i-ar putea fi fatală, luând în calcul și vârsta ei foarte înaintată. De îndată ce am scăpat de tipul ăla ciudat, trebuia să ne întoarcem la tren pentru a investiga lucrurile, nu să plecăm mai departe, era ca și cum i-am fi abandonat, și nu este drept față de ei, unu la mână: ei n-ar fi făcut asta în veci, ar fi rămas acolo, s-ar fi luat la ceartă cu echipa de salvare numai ca să afle unde suntem; și doi la mână: sunt părinții noștri, cum ei și-ar da viața pentru noi, așa ar trebui să ne dăm și noi viața pentru ei, așa-i corect, sau cel puțin așa cred că merg lucrurile. Aveam de gând să vorbesc cu Nathan între patru ochi despre asta. Imediat ce vom ajunge la bunica, îl vom lăsa pe Timothy acolo, iar noi să ne întoarcem cu Vincent pentru a-i căuta, și cel mai important pentru a-i găsi. Nu aș vrea să o implic și pe Tara în toată treaba asta deoarece ea a venit cu noi pentru a avea o vacanță minunată, nu pentru a face pe detectiva. Mă voi întoarce cu Vincent fie că Nathan vrea sau nu să vină.
CITEȘTI
Antlia, copilul Stelelor
FantasyAtunci când legenda Lunei și a Soarelui se dovedește a fi reală, Lia, Nathan, Vincent, Tara și Timothy trebuie să o găsească pe Antlia, ultima deținătoare a magiei antice și singura ce îl poate învinge pe Ducele Ahicus din a prelua întreaga lume și...