"Prima zi de liceu"

208 16 15
                                    

Eu sunt Emma, am 15 ani, iar de azi incep o noua viata "viata de licean" imi este foarte frica adica o sa trebuiasca ceva timp pana sa ma acomodez. Parintii mei sunt plecati in strainatate iar eu stau la matusa Amelia care sta foarte aproape de liceul unde voi invata.

Ma trezesc devreme, fac un dus, ma aranjez, iau micul dejun, ma imbrac si imi iau rucsacul in spate. Matusa mea ma duce pana la scoala. Cobor din masina si intru in incinta scolii cu mii de emotii. Toti se uitaul la mine. Aud soneria si ma duc in clasa sfioasa. Intru si ma asez in ultima banca, alaturi de mine era o fata blonda cu niste ochii superbi si mai timida de felul ei.

-Buna! Zic eu zambind.
-Buna... Zice ea incet.
-Eu sunt Emma! Încantata de cunostinta!
-Eu sunt Anda. De ce vorbesti asa dragut cu mine?
-Pai de ce nu ti-as vorbi frumos?
-Pentru ca sunt o ciudata si nimeni nu vorbeste cu mine mai ales asa frumos.
-Stiu cum este. Dar chiar mi-ar placea sa fim prietene😊
-Vorbesti serios?
-Da😊
-Bine... Pai si mie mi-ar placea sa fim prietene😁

Dupa pana sa intre diriginta în clasa am vorbit despre fosta scoala si am încercat sa ne cunoastem mai bine. Intra diriginda în clasa ne saluta, iar noi îi raspundem la salut. Deschide catalogol si zice:

-Acum o sa fac prezenta si o sa incerc sa va retin numele fiecaruia. Cand va auziti numele va ridicati în picioare si spuneti prezent!

Începe sa ne zica pe rand fiecareui numele, dar eu si Anda înca povesteam. La un moment dat ajunge la mine.

-Nilvana Ema este?!

Eu nu fusem atenta deoarece vb. cu Anda.

-Domnisoara Nilvana Ema este?!

Toti se uita la mine. Si fata din fata mea imi atrase atentia. Ma uit la diriginta care ma privea incruntata. Ma ridic in picioare si zic:

-Prezenta!
-Hm... Domnisoara aici este o clasa de elevi nu un targ
-Dar...
-Nici un dar! Ai face bine sa fii atenta la orele mele si sa nu imi iesi din cuvant altfel e de rau! Ne-am inteles?!
-Da doamna diriginta... Zic eu cu capul plecat in jos

Din prima zi am reusit sa o dau in bara of... Numai eu pot sa fac asa ceva, s-a dus prima impresie buna. Se suna de iesit, ies afara impreuna cu Anda. Stam pe banca cand vad un tip care ma priveste de ceva timp zambind.

-Cine e tipul ala? o intreb eu pe Anda
-El este Robert. Este cel mai tare tip din scoala toate fetele sunt moarte dupa el, dar el nu le place pe niciuna.
-Se uita de ceva timp la mine zambind.
-Hm... Interesant... Spuse ea zambind
-Ce clasa este?
-El este clasa a 11-a
-Aha... O vai vine incoace, oare ce vrea?
-Nu stiu dar presupun ca o sa aflam

*Intra in vorba cu mine*

-Buna. Emma nu-i asa?
-Da... De unde stii?
-Mi-a soptit o pasarica:))
-Eu va las sa discutati, ma gasesti la biblioteca scolii, îmi zice Anda si pleaca grabita.
-Esti foarte frumoasa Emma:))
-Serios?
-Da.
-Pai atunci multumesc, nu mi se zice prea des.
-Simt ca ai ceva mai special ca si restul fetelor:))
-Zau? Ce anume?
-Nu stiu dar e ceva ce imi place. Mi-ar placea sa discutam si sa ne cunoastem mai bine.
-Si mie.

Mai discutam ce discutam si dupa se suna de intrare. Ma pupa pe obraz si mergem fiecare spre clasa sa. Avem multe lucruri in comun si chiar ma simt bine in preajma lui. Oare incep sa simt ceva pentru el? Apare si Anda

-Buna Emma! Deci cum e?
-Ce sa fie?
-Ce ti-a zis Robert?
-Aa... Pai mi-a facut ceva complimente si a zis ca i-ar placea sa ne cunoastem mai bine, iar dupa am povestit cv. despre fosta mea scoala.
-OMG... Ti-a facut complimente... Cred ca ii placei:)))
-Nu stiu... Dar cred ca si mie imi place putin:)
-Pai trebuie sa ii zici...
-Poate o sa ii zic, toate la timpul lor. Adica abia ne cunoastem.
-Da ai dreptate

Intra profesoara de franceza si ca intotdeauna ne saluta si raspundem toti politicos. Toate pauzele le-am petrecut vorbind cu Robert care era foarte dragut si atent. Este timpul sa ma intor acasa la matusa mea. In drum spre casa el s-a oferit sa ma insoteasca. Nimeni nu zice nimic. Dupa 5 minute incepe sa vorbeasca.

-Stii esti super draguta, frumoasa, desteapta, amuzanta.
-Setios?
-Da. Si imi placi mult.

Ne oprim si ma strange in brate.

-Robert eu nu stiu ce sa spun si eu te plac.

La auzul acestor vorbe zambeste. Ma prinde de maini, se pune in genunchi si zice:

-Vrei sa fii iubita mea?
-Da. Zic eu si ma ia in brate.

Ajung acasa mananca si ii povestesc matusii tot ce s-a intamplat, dupa ma dusem in camera mea si adormisem.
Cam asa sa intamplat in fiecare zi, si fara sa imi dau seama trecu primul semestru. Un semestru in care m-am imprietenit cu multe persoane si am ajuns destul de populara in scoala aproape cea mai popula deoarece era iubita celui mai tare tip. Fostei sale prietene, Eliza nu ii placea ca devenisem asa populara si se temea ca o sa o intrec insa pentru mine nu conta asa mult popularitatea.

Trecu usor si vacanta dintre semestre si incepusem iar scoala. Ma trezesc dimineat ca de obicei insa de data asta simteam ca avea sa se intample ceva azi ceva ce imi va schimba semestrul acesta. I-au micul dejun, rucsacu si dupa matusa ma duce la scoala.

*Hei sper sa va placa povestea mea, este prima mea poveste si conteaza mult pentru mine parerea voastra. Va astept parerile in comentarii. Va pup dulce...*

O iubire complicatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum