O iubire complicată

"E obsesie!"

-De ajuns Beatrice!
-Dar iubitule...
-Niciun "dar"! Bruneta se busumfla și începe sa se joace plictisită cu o șuviță de par. Arată-mi ce idei ai.

Încep sa fac tot pe rand pașii și sa îi explic pe fiecare. În tot acest timp nimeni nu a comentat nimic. După ce termin, Adam se apropie de mine serios.

-De unde ți-au venit pașii aceștia?
-Nu știu... Uneori e de ajuns doar sa aud o melodie ca să improvizez un dans.
-Sa știi ca mi-au plăcut și ma gândesc sa îi adaug pe aceștia în coregrafie.
-Poftim?! Iubitule, ea este doar o fetișcana, nu știe nimic despre dans. Nu poți sa...
-Ba da pot! Eu sunt coregraful aici și pot face tot ce vreau! Apropo mi-a plăcut si inițiativa ta, ești prima care întrazneste sa vina cu sugestii noi, mi-ar plăcea sa mai ascult și alte idei de ale tale și desigur și de ale voastre fetelor. Acum hai sa încercăm noii pași.

Ne așezăm toate la locul nostru și așteptăm ca Adam sa înceapă sa numere, dar nu o face. Vine spre mine și ma prinde de brat asezandu-ma în fata, pe locul unde de obicei sta Beatrice.

-Iubire... Ce faci?
-Ceea ce trebuia sa fac demult. Iau inițiativa pentru a face niște schimbări.
-Adică?
-Adică... De azi înainte nu vei mai fi șefa acestei echipe.
-Poftim? Pufnește bruneta într-un ras isteric... Si cine ma rog ma va înlocui? Sa nu îmi spui ca fetișcana asta...
-Fetișcana asta are un nume și as minți dacă as spune ca nu, iar eu nu mint. De azi înainte Emma va fi șefa acestei echipe.
-Iubitule, nu poți sa îmi faci asta... Noi...
-Nu știu ce scenarii ți-ai făcut tu în cap, dar dacă ți-am tras-o când am avut chef, nu înseamnă că există un "noi". Ai fost doar tarfa potrivita la momentul potrivit. Încercai sa mi te infiltrezi printre asternuturi pentru a ajunge unde ti-ia propus, știm amândoi ca nici tu nu simți nimic.

Auzind cele spuse, Beatrice se făcu roșie de nervi, dar nu a zis nimic și s-a ajezat în locul meu, fostul meu loc mai bine zis. Adam nu mai zice nimic doar începe sa numere, iar noi sa ne mișcăm. După 2 ore de repetiție intensa, în sfarsit este timpul sa mergem acasă. Mai stau puțin de vorba cu fetele din echipa mea, mai puțin cu Beatrice care a plecat tunand și fulgerand de nervi.

-Fetelor... Trebuie sa știți ceva...
-Ce anume? Întreabă Ivy.
-La finalul acestei veri voi pleca sa locuiesc cu mama.
-Poftim? Întreabă ele la unison.

Expresia fețelor lor s-a schimbat radical și chiar atunci pe ușa încăperii intra Tamara și cealaltă echipa.

-Ce e cu voi de aveți fețele astea posomorâte? A murit cineva? Sare Raluki cu întrebările deja.
-Nu. Mai rău... Spune Raven.
-Stai! Nu îmi spune... Si-a rupt Beatrice o unghie și acum face ca toți dracii?
-Nu. Mult mai rău. Zice Jessie.
-Bine... Deja ma speriați... Spuneți o data care este problema?! Urăsc suspansul...
-Emma pleacă. Zice Bela.
-Unde pleacă? În vacanta?
-Nu. La finalul acestei veri ma mut, am sa merg sa stau cu mama.
-Ce?!! Striga toate de-o data.
-Pai... Tu îți dorești asta? Întreabă Tamara.
-Nu, dar nu am de ales... Nu pot sa stau mereu pe capul mătușii Amelia.
-O sa îmi lipsești... Si Raluki începe de pe acum sa plângă și sa ma strângă cu putere în brate.
-Ei nah... Plec la finalul verii... Nu e timp de plâns, vara asta trebuie sa fie cea mai tare vara.
-Iar eu promit ca asa va fi. Zice stergandusi lacrimile...

Fata asta e asa nebuna, dar totodată asa sensibila când vine vorba de prietenii ei.

-Oh... Uite cât e ceasul... Trebuie sa ajung repede acasă și sa ma pregătesc pentru întâlnirea din seara asta...
-Ai zis cumva întâlnire?! Și uite-o pe Raluki cea cu gura mare... Fata asta e bipolara, va jur... Cine e băiatul?! Câți ani are? Care e culoarea sa preferata? Are carnet de șofer? Are mașina? La ce ora te aduce acasă?...
-Stooop... Ies în oraș cu el, nu ma mărit cu el!
-Bine... M-am mai liniștit. :D
-Este verișorul Dariei.
-Tu te vezi diseară cu Andrew? Întreabă surprinsa Daria.
-Da, iar acum trebuie sa plec pentru ca am multe de făcut.

Ne îndreptăm toate spre iesire, dar o voce foarte cunoscuta ma striga de undeva din spate. Ma întorc pe călcâie și dau de un Adam serios.

-Ce vrei? Ma grăbesc.
-Voiam doar sa...
-Sa încerci sa ma violezi iar?
-Auci... Asta a durut. Si... Nu. Lasă-mă 5 minute sa îți zic ce am de zis, iar apoi poți pleca.
-Te ascult. Ai fix 5 minute pentru a vorbi.
-Azi-dimineață m-a cam luat valul și... Îmi pare sincer rău.
-Cu niste scuze nu poți schimba nimic...
-Știu... Si dacă as putea as da timpul înapoi.
-Eu nu înțeleg de ce mi-ai făcut fix mie asta...
-Nici eu... Adevărul e ca... Eram puțin furios pentru ca ma tot respingeai și...
-Și violul ți s-a părut cea mai buna alegere?! Îl întrerup eu și simt cum calmul meu se duce încetul cu încetul. Te resping pentru ca nu vreau sa fiu una din tarfele tale ți-e clar?! Și dau sa plec.
-Dar eu te iubesc! Mârâie printre dinți și ma strânge tare de încheietura mâini.
-Ma doare... Zcancesc eu din cauza dureri și simt cum ochii mi se umezesc. Îmi ridic privirea spre el și apoi continui... Asta nu e iubire! E obsesie! Împăcate cu ideea ca nu poți avea totul, iar dacă asta e modul tău de a-mi cere scuze, sa știi ca este cel mai prost mod de-a o face!

Ma eliberează din strânsoare și fără sa mai zic ceva plec. Cum ies din incinta clădirii, telefonul meu începe sa sune. Îmi apare pe ecran numele Taniei și îi răspund fără sa ma mai gândesc.

*Convorbire telefonica*

-Alo?
-Hei... Ce faci?
-Tocmai am iesit de la repetiții... Tu?
-Eu tocmai am aflat ca cineva are diseară întâlnire...
-Aaa... Asta era... Zic chicotind ușor.
-Vin sa te ajut sa te pregătești?
-Dacă vrei... As cam avea nevoie de ajutor...
-Glumesti? Sigur ca vreau!
-Bine... Atunci îți trimit adresa printr-un mesaj
-Ok. Ne vedem. Pa!
-Pa!

*Convorbire telefonica încheiată*

Într-un final ajung acasă. Urc la mine în camera ca să fac un duș, imediat după ce ies din baie aud soneria de la intrare. Merg sa deschid, iar la ușa nu este nimeni alta decât Tania.

-Hei... Zice și ma îmbrățișează strâns.
-Hei... Dacă ai venit sa ma sugrumi pentru ca nu ți-am zis sa știi ca îți cam iese... Spun foarte încet din cauza îmbrățișării sale mult prea strânse.
-Hopa... Scuze...
-E în regula. Intra!
-Deci...