O iubire complicată

"Pe data viitoare"

E trist ceea ce se întampla, dar noi nu avem putere sa schimbam asta. Fara sa realizez lacrimile încep sa dea navale pe fata mea si o îmbratisez iar.

-Anda, trebuie sa plecam! Se aude din departare mama Andei.

Ne desprindem din îmbratisare.

-Sa ai grija de tine!
-Si tu la fel Em!

Îsi face aparitia si Derek.

-Hei... Am venit sa-mi iau la revedere. Zice el trist si o îmbratiseaza. Îmi va fi dor de tine.
-Si mie...
-Sa ai grija de tine.
-Bine, dar si tu sa ai grija de tine si de persoanele pe care le lasi sa plece si pe care le lasi sa vine în viata ta!

Nu zice nimic decat îsi lasa capul în jos si aproba...

-Anda vii? Se aude iar mama Andei.
-Da
-Pa... Zicem noi amandoi.
-Nu. Pe data viitoare!

Se îndeparteaza si ajunge langa mama ei. Se urca în masina si o vad cum pleaca. Lacrimile nu înceteaza sa se prelinga pe fata mea. Ma uit la Derek si fac contact cu ochii lui asa placuti mie, dar realizez ca ceea ce fac nu e bine si rup contactul vizual cu el. Deschide gura sa zica ceva, dar nu zice nimic si pleaca. Ma asez pe o banca din curtea liceului si privesc toti elevii cum pleaca rand pe rand. Dupa un timp îndelungat în care am stat singura pe banca, simt o mana pe umarul meu si ma uit sa vad cui îi apartine.

-Hei, esti bine? E totul în regula? Ma întreaba îngrijorat Robert.
-Da... Zic eu cu glas stins.
-Nici tu nu te crezi. Ce s-a întamplat?
-Anda a... Ma gandesc daca sa îi spun sau nu. Stiu ca Anda mi-a zis sa nu-i zic, dar ea acum nu mai este aici ca Robert sa mai poata face ceva.
-Anda a... Ce?
-Anda a plecat?
-A plecat acasa? De ce? A patit ceva?
-Nu. Anda are avion spre Londra astazi si nu se stie daca se va mai întoarce.
-Poftim? Si de ce nu mi-ai zis mai repede?
-Pentru ca nu ma lasat ea.
-La cat are avionul?
-De ce? Oricum nu vei ajunge pana la ora aia la aeroport.
-Doar zi la cat are avionul.
-La ora 14:30, deci peste 40 de minute.
-Merg sa-mi iau ramas bun de la ea.
-Aeroportul e în celalalt capat al orasului nu vei ajunge!
-Voi ajunge! Trebuie sa ajung!

Fuge spre masina, urca în ea si porneste cu viteza.

*Din perspectiva lui Robert*

De ce nu a vrut sa-mi zica ca pleaca? Ce copila îi... Sper sa ajung la timp la aeroport. Mai am 20 de minute la dispozitie si am strabatut doar jumatate de orasul care azi e mai aglomerat decat de obicei. La naiba!

*Din perspectiva Andei*

Sunt în aeroport alaturi de mama mea. Aud cum se anunta zborul nostru peste 10 minute si suntem invitati sa mergem pe pista. Ma îndrept cu pasi lenti spre pista, în spatele mamei mele. Nu vreau sa plec, îmi va fi asa dor de orasul acesta, de casa în care am copilarit, de prieteni, de colegi si de tot... Îmi aud numele strigat din departare si vocea mi se pare cunoscuta, dar e imposibil. Se aude tot mai aproape de minea si acum sunt convinsa de ceea ce aud. Ma întorc rapid si buzele lui moi si placute se lipesc de ale mele. Nu stiu de ce, dar i-am raspuns la sarut, nu neg ca nu simt nimic pentru el, dar nu e bine ceea ce fac. Ne desprindem în cele din urma din sarut si ma uit în ochii lui care altadata erau veseli, iar acum sunt tristi. De ce a venit pana aici pentru mine? De unde a aflat? Toate astea si multe altele sunt întrebari care-mi framanta sufletul.

-Robert...
-Shh... Zice si ma strange la pieptul lui. -De ce nu mi-ai zis ca pleci? Am dreptul sa-mi iau la revedere de la tine ca prieten. Suntem prieteni nu?
-Daaa... Cred... Ma simt ciudat... El a venit aici ca sa-si ia la revedere de la mine ca la o simpla prietena si eu ma îmbatam cu apa rece, dar atunci sarutul ce a fost?
-Îmi va fi foarte dor de tine. Promite-mi ca vei avea grija de tine si ca te vei întoarce.
-Nu pot promite ca am sa ma întorc. Sta cateva momente pe ganduri apoi îsi apropie buzele de ale mele si ma saruta lent, tandru, sarutul acesta exprima o multime de sentimente contradictorii. Aud cum se anunta ca mai sunt 3 minute pana la decolare, dar ignor asta. Ne desprindem din sarut doar atunci cand nu mai avem oxigen. Apoi o aud pe mama strigandu-ma.

-Pe data viitoare!?
-Pe data viitoare. Zice el zambind trist.

Ma îndepartez de el mergand spre avion, urc si usile avionului se închid. La revedere oras frumos!

Un nou capitol pentru voi dragilor, sper sa va placa si mi-ar prinde bine cateva pareri despre el. Va pup. ;* ;* ;*