O iubire complicată

"Viața în Milano"

*Șapte ani mai tarziu*

Stau la masa în bucatarie și îmi privesc frățiorul de 6 ani cum face mofturi la mâncare. Pe zi ce trece seamănă tot mai mult cu tata. Mi-e atât de dor de el... Nu l-am văzut de aproape 8 ani... Încă tot nu înțeleg de ce mama prefera sa trăiască în minciuna și de ce încă nu au divorțat unul de altul, a trecut atâta timp și nu cred ca se vor mai împaca... Tata nu știe ca Mario, frățiorul meu cel mic, este al lui, iar Sorin, actualul iubit al mamei crede ca este al lui, deși trebuie sa fii orb sa nu observi ca nu îi seamănă deloc. Lăsând asta la o parte, azi am terminat cu cea mai mare medie facultatea de drept din Milano... Mama este forte mândră de mine și mi-a fost alături în toți acești ani în care am stat departe de New York și de... El... Singura persoana pe care nu am mai văzut-o sau auzit-o de atunci încă îmi bantuie printre gânduri... Cine ma vede nici nu se gândește ca am inima frântă în mii de bucăți deoarece am învățat sa îmi maschez suferință cu un zâmbet.

-Iubire la ce te gândești? Sunt scoasa din transa de vocea groasa a iubitului meu. Da, ați auzit bine, am un iubit...
-La nimic important...
-Eu ms gândeam ca am putea merge diseară sa luam cina în oraș...
-Hmm... Suna bine.
-Ma bucur sa aud asta. Acum trebuie sa plec ca m-a chemat tata la birou, vin sa te iau la 8. Zicând asta ma săruta pe buze și după iese din casa.

Ryan, iubitul meu, are 24 de ani, cu doi ani mai mare decât mine și este genul de băiat după care orice fata salivează, înalt, par brunet, ochi albaștri, mușchi bine lucrati, un zâmbet de milioane și o gropiță în obrazul stang. L-am cunoscut acum 2 ani la un concert și după ce am mai vorbit, am făcut schimb de numere de telefon și ne-am mai văzut, am ajuns sa fim împreună. El pe atunci avea gașca lui și era genul de băiat arogant și rău, cu o mulțime de fete la picioare. De cand ne-am cunoscut și pana acum s-a schimbat mult... Îl ajuta pe tatăl sau la firma de arhitectura, nu își mai pierde nopțile prin cluburi sau prin pat pe la vreo domnișoară, iar părinții lui cred ca este doar meritul meu și ma îndrăgesc enorm de mult. Adevărul este ca nu am nici un merit în ceea ce privește schimbarea asta a lui în decursul acestor 2 ani. Cu mine se comporta la fel de drăguț ca și în prima zi, este extrem de protectiv și atent, ma iubește mult și cred... Ba nu. Sunt sigura ca și eu îl iubesc pe el, dar am nevoie de ceva mai mult timp ca să îmi dau seama de asta. Deși suntem împreună de 2 ani, nu am făcut dragoste niciodată deoarece încă nu ma simt pregătită pentru pasul acesta, iar el mi-a respectat dorința.

-Emm! Aud vocea mamei strigându-ma de undeva de pe hol.
-Da?
-Cineva vrea sa vorbească cu tine! Hm... Oare cine o fi? Si de ce nu m-a sunat pe mobilul meu.
-Cine este? Întreb ajungând in fata mamei, dar nu zice nimic doar îmi înmânează telefonul sau.

*Conversație telefonica*

-Alo? Zic ușor nesigura.
-Emma scumpo... Ce dor mi-a fost sa îți aud vocea... În momentul acela am crezut ca ma voi prăbuși pe podea si o lacrima își face apariția pe obrazul meu fin... De cand nu l-am mai auzit...
-Tata... Reușesc sa zic printre suspinele de plâns.
- Nu mai plange... Nu vreau sa plângi din cauza mea...
-Mi-e atât de dor de tine...
-Și mie de tine scumpo și îți promit ca ne vom revedea cât mai curând... De asta am și sunat...
-Adică?...
-Am o propunere pentru cea mai buna viitoare avocata din lume...
-Cum ar fi?
-Sa lucrezi ca avocata pentru firma mea și firma asociata mie, ce spui?
-Tata... Eu...
-Nu e nevoie sa îmi răspunzi acum... Mai gândește-te, dar nu ai nimic de pierdut, vei câștiga foarte bine aici...
-Ma voi gândi la asta...
-... Domnule director asociații va așteaptă... Se aude o voce feminina în difuzorul telefonului... Scumpo trebuie sa plec, am o ședință cu niste asociați, te sun mâine seara sa te întreb ce ai decis. Pa! Te iubesc!
-Și eu. Pa!

*Conversație telefonica incheiata*

Dumnezeule... Pentru prima data în acești aproape 8 ani i-am auzit vocea bărbatului pe care îl iubesc necondiționat... Ba mai mult... Mi-a propus sa lucrez pentru el și asociații sai... Pe de-o parte, mi-ar plăcea sa lucrez pentru el, dar pe de alta parte, asta ar însemna să mă mut în Londra... Bine... Sunt conștientă și ca am o vârstă și ca nu pot sta mereu pe capul mamei și al iubitului sau, care ma privește pe zi ce trece tot mai insistent și mai ciudat... Ora 8 ma prinde pierduta printre ganduri, iar la ușa mea bate Ryan. Nu m-am obosit sa ma aranjez ce știu eu cum... Am o îmbrăcăminte simpla și destul de lejera, de când cu mutarea aici, nu îmi prea place sa ma dichisesc atâta. Ies la el, îl sărut, ma urc în mașină și plecam spre restaurantul care este mai mult ca sigur unul de fițe. Seara a decurs la fel de monoton ca de obicei... Am vorbit despre firmă sa... Despre cum merg lucrurile pe acolo... Chestii plictisitoare. Niciodată nu facem nimic distractiv sau diferit... Doar cine romantice în restaurante de lux și povesti despre firmă și acte... Vreau și eu sa merg într-un fast-food ca și atunci când eram la liceu... Nici nu mai știu ce gust are mâncarea dintr-un fast-food... De cand sunt aici mi-am schimbat mult obiceiurile. Prieteni nu prea am pe aici... În schimb țin legătura cu foștii prieteni din New York și cu Anda care încă îi în Londra. În drum spre casa ma gândesc sa aduc vorba de propunerea făcută de tatăl meu.

-Iubitule...
-Da? E vreo problema?
-Nu. Adică... Da... Offf... Am vorbit astăzi la telefon cu tata.
-Cu tatăl tău? Cel care îi în Londra și cu care nu ai mai vorbit de aproape 8 ani?
-De parca as avea altul... Si da.
-Asa și?
-Mi-a făcut o propunere...