O iubire complicată

"O conduce acasa"

-Mai, mai, mai ce avem noi aici?
-Eu nu stiu ce aveti voi, dar noi avem o prietenie care va rezista în ciuda încercarilor tale de a ne-o strica. Zice Robert.
-Robert de ce îmi vorbesti asa?
-Nu mai fa pe mironosita Eliza stiu ca tu ai trimis poza! Ce credeai ca o sa ma întorc la tine?! Ai crezut prost! Nu m-as mai întoarce la una ca tine! Si ei sunt prietenii mei indiferent de ce se va întampla! Evident tu nu stii ce e aia prietenie adevarata! Acum scuza-ma dar avem lucruri mai bune de facut decat sa stam sa vorbim cu tine.
-O sa va para rau pentru tot! Zice Eliza enervata la maxim.

Ne îndreptam cu toti fericiti spre clasa. Eu am geografie. Toata ora am vorbit cu Anda despre chestii de fete. Cand se suna ies repede si îi sar în spate lui Derek.

-Hei... Doar nu vroiai sa ma lasi în clasa nu? Zic eu facand o fata de busumflata.
-Normal ca nu. Nu mi-as lasa printesa nociodata.
-Unde mergem acum?
-Afara.
-Unde e Anda?
-Nu era cu tine?
-Ba da, dar acum nu o mai vad.
-Uite! E acolo cu Robert!
-Le sta bine împreuna.
-Da. Mergem la ei?
-Sa-i lasam sa stea singuri.
-Bine.

Ma dau jos din spatele lui Derek si dupa fug si ma asez pe o banca, pe toata banca.

-Îmi faci si mie loc sa ma asez?
-Scuze... Pe banca nu mai e loc, dar poti ocupa un loc pe jos. Zic eu cu un zambet strengaresc. :))
-Nu vorbesti serios nu? :))
-Ba da. :))

Derek ma ia pe sus stil mireasa si dupa ma asaza jos si el se întinde pe banca.

-Acum e mult mai bine. :))
-Raule... Zic eu si ma înstramb la el. :))

El începe sa rada.

-Dece razi?
-Nimic. :))
-Razi de mine?
-Nu putin. :))

Ma ridic de jos si ma pun peste el.

-Acum e mult mai bine zic eu privindul fix în ochi. :))
- Acum nu te contrazic, chiar e mult mai bine. Zice el si ma saruta duce. :))

Se suna de intrare si mergem în clase. Dupa nici 4 minute vine profa de romana. O salutam politicos si începe ora. Urasc romana! Noroc ca am o prietena cu care sa discut în timpul orelor plictisitoare.

-Si... Ce ati vorbit tu cu Robert acolo singurei pe banca?
-L-am ajutat sa mai învete la istorie.
-Aha... Sigur... Zic eu sarcastica si bufnesc în ras.
-Vorbesc serios Emma! Dar tu? Cum este sa nu mai trebuiasca sa ascunzi ceea ce simti?
-De ai sti cat de fericita sunt acum ca nu trebuie sa mai mint si sa-mi ascund sentimentele.

Dupa ce mai povestim o multime de lucruri se suna de iesire de la ore. Noi terminam orele si ne îndreptam toti spre iesirea scolii.

-O nu!
-Ce este Anda? Esti bine? Întreb speriata.
-Mi-am uitat mobilul în banca.
-Pai dute dupa el.
-Hai ca vin cu tine. Zice Robert. Si pleaca amandoi în fuga.
-Acum ce facem îi asteptam? Întreaba Derek.
-Nici vorba! Sa-i lasam singuri. Zic eu cu un zambet malefic pe fata.

Îl iau de mana pe Derek si mergem în parcul din centrul orasului.

*Din perspectiva lui Anda*

Eu si Robert ne ducem în clasa, luam mobilul si ne întoarcem repede, dar Emma cu Derek se pare ca au plecat. Dece nu ma mira?! A da... Pentru ca e a doua oara cand buna mea prietena ma lasa singura cu un baiat doar pentru ca ea crede doar tampenii.

-Se pare ca au plecat. Zice Robert.
-Da... Acum trebuie sa merg singura pana acasa.
-Dece?
-Pentru ca casa mea e în drum spre casa Emmei si cum ea a plecat o sa merg singura.
-Te conduc eu.
-Serios?
-Da. :)
-Bine. :)

Mergem pana ajungem langa o masina de înghetata unde Robert se opreste fara sa stiu ce vrea sa faca.

-Ce vrei sa faci?
-Cumpar înghetata... :))

Astept cateva minute pana plateste înghetata.

-Poftim! Zice catre mine si îmi da o înghetata de capsuni.
-Multumesc! De unde stii ca îmi place înghetata de capsuni? :)
-M-am documentat. ;)

Trece cam 5 minute fara sa ne spunem nimic, dar el rupe tacerea.

-Sii... Mai spune-mi ceva despre tine. :)
-Ce vrei sa stii despre mine?
-Totul.
-Bine... Pai am 15 ani, ma numesc Anda, ai mei sunt plecati în strainatate si stau singura doar din cand în cand mai vine în vizita la mine matusa mea si nu am nici un frate sau sora... Acum spune-mi tu ceva despre tine. :)
-Pai... Am 18 ani, ma numesc Robert, stau singur si am o sora de 8 ani care ma enerveaza non-stop. :))
-Macar tu ai o sora, dar eu sunt singura.
-Da... Adevarul e ca oricat m-ar enerva, o iubesc. Mi s-a facut sete.
-Si mie.
-Hai sa bem un suc!
-Acum?
-Da, ce are?
-Bine...

Intram într-un bar de zi si cere doua sucuri. Le plateste si mergem pe terasa. Ma simt prost ca el mi-a platit înghetata si sucul.

-Cat costa sucul?
-Nu conteaza!
-Cum sa nu conteze? Ma simt si asa destul de prost ca mi-ai cumparat tu înghetata.
-Nu trebuie sa te simti prost si tu m-ai ajutat sa învat la istorie deci considera ca suntem chit. :)
-Chiar ca, am uitat sa te întreb ai stiut ceva la istorie?
-Da... Am stiut la tot, bine de cateva raspunsuri nu-s sigur.

Dupa ce terminam sucurile ne continuam drumul. Cand ajungem în coltul strazii pe care stau începe sa ploua. Robert îmi da geaca lui si începem sa fugim tinandu-ne de mana. Dau sa alunec într-o balta, dar ma prinde în bratele lui si dupa alearga cu mine în brate pana acasa. Intram înauntru. Eram uzi din cap pana în picioare. Ne uitam unul la altul si ne bufneste rasul.