O iubire complicată

"S-a terminat"

-Hei printesa... Soptesc facand-o sa zambeasca un pic.

Doamne... Ce frumoasa e... Uneori ma întreb daca o merit? E tot ce-si poate dori un barbat si e doar a mea. Tin înca din gimnaziu la ea, dar n-am vrut sa se vada asta, însa pe parcurs am început sa tin mult mai mult la ea si nu mai am putut sa ascund asta. Mie frica totusi sa nu o ranesc si sa o pierd definititv. Soneria ma întrerupe din gandurile mele.

*Din perspectiva mea*

Derek ma priveste dulce în timp ce ma mangaie pe obraz. E asa frumos... Ma întreb la ce se gandeste? Soneria se suna si se trezeste ca din transa, îmi zambeste si apoi îsi lipeste buzele de ale mele... Deci sa înteleg ca m-a iertat? :)

-M-ai iertat? Îi soptesc pe buza nesigura.
-Nu pot sta suparat pe tine. Zice si continua sa ma sarute.
-Sunteti penibili... Se aude vocea lui Robert.

Ne oprim din sarut si ne uitam la el cum sta rezemat de o banca si se face ca îi este greata. Si nu doar noi îl privim, fetele din clasa nu-si iau ochii de la el.

-Ai vrea tu sa fii penibil ca noi. I-o întoarce Derek.
-Fii serios... Mai înainte va certati, iar acum va sarutati...
-Împacarile-s mai dulci. Zice Derek, stambanduse catre el.

Din pauza aceea nu l-am mai vazut pe Robert, dar am stabilit ca ne întalnim dupa ore la poarta. Acum iata-ma pe mine si pe Derek asteptandul pe Robert în fata liceului. Dupa vreo 5 minute apare vorbind cu o tipa pe care nu-mi amintesc sa o mai fi vazut pe aici.

-Bine... Mai vorbim, pa! Îi zice brunetica lui Robert.
-Pa! Îi raspunde el îndreptanduse spre noi. Buna prieteni. Continua el.
-Buna. Raspund eu si Derek.
-Ce faceti dupa amiaza asta?
-Eu nimic. Zice Derek.
-Eu cred ca trec pe la Anda. De ce?
-Pai sunt singur acasa si ma gandeam ca poate treceti pe la mine.
-Eu oricum n-am ce sa fac, asa ca pot sa-ti fac o vizita. Zice Derek.
-Cine a fost tipa? Întreb eu murind de curiozitate...
-O cheama Tania, e noua mea colega de clasa.
-Si ce ati vorbit? Parea ca te place...
-Vorbeam despre un proiect, am picat într-o echipa cu ea la un proiect, atata tot. Si nu ma place, îmi dau seama cand ma place o fata.
-Ahamm... Sigur... Cum zici tu. Eu va las trebuie sa trec si pe la Anda sa ma asigur ca e bine.
-Sa-mi dai un telefon dupa, sa stiu si eu cum e...
-Ok.

Ma îndrept spre casa Andei. Ciocan usor la usa si îmi deschide o Anda care radiaza de fericire. Ma întreb care este motivul acestei fericiri?

-Emma! Tipa ea cand ma vede si ma îmbratiseaza.
-Buna si tie Anda... Am crezut ca voi ramane fara aer de la îmbratisarea ei.
-Hai, intra! Intru si ma asez pe canapeaua din sufragerie.
-Am venit sa vad daca esti bine, mi-am facut griji.
-Sunt foarte bine.
-Cum de nu ai venit la scoala? Tu nu ai obiceiul sa lipsesti.
-Nu am avut chef. Am facut si eu azi o exceptie si am stat acasa cu Alex.
-Alex e aici?
-Da, dar s-a dus pana la baie. Vroiam sa ne uitam la un film îmbreuna si acum ca esti aici vei ramane si tu nu-i asa?
-Nu stiu ce sa zic... Eu...
-Te rog... Zice si face o fata de catel...
-Bine... Raman, dar nu ma mai privi asa...
-Yey... Atunci trebuie sa merg sa cumpar niste popcon.
-Acum?
-Da, dar nu dureaza mult. Tu ramai aici cu Alex.
-Cine sa ramana aici cu mine iubito? Întreaba Alex de undeva din spatele meu.
-Emma. De ce te deranjeaza?
-Nu... E înregula.
-Bine... Ma întorc repede. Spune Anda si pleaca.

Nu ma simt confortabil ramanand singura cu Alex si pot sa jur ca în momentul de fata este foarte multumit de situatie. Îi aud pasii cum se apropie de canapea.

-Ce faci iubire? Nu ma saluti? Zice asezanduse foarte aproape de mine, facandu-ma pe mine sa ma îndepartez.
-Nu îmi mai zi asa!

Se apropie din nou, iar acum nu am unde sa ma mai îndepart. Îmi prinde barbia cu doua degete si îsi apropie buzele de ale mele. În momentul ala ma ridic rapid în picioare. El pufneste amuzant ridicanduse si îndreptandu-se spre mine. Merg rapid spre baie si cand sa deschid usa de la baie, el ma întoarce lipimdu-ma de ea si începand sa ma sarute pe gat.

-Lasa-ma! Zic încercand sa-l dau dupa mine...
-Ti-am zis ca pana la urma nu scapi...
-Lasa-ma sau de nu...
-Sau de nu ce? Zice el ranjind.
-Tip!
-Ai sa tipi, dar de placere. Zice ranjind pervers.
-Ajutor!!! Aju... Nu apuc sa mai tip fiind ca mi-a pus mana la gura.

Deschide usa care duce spre dormitorul Andei. Ma împinge pe pat si se urca pe mine. Îsi da tricoul jos, ma zbat sa scap de el, dar în zadar, e mult mai puternic. Continua sa ma sarute pe gat si apoi coboara în jos. Lacrimile îsi fac aparitia în ochii mei si eram convinsa ca de data asta nu mai scap, dar de o data usa se deschide si pe ea intra Anda. Scapa pungile de popcon pe jos si Alex se da jos dupa mine.

-Ce înseamna asta Alex?!
-Anda eu...
-Tu nimic! Iesi!
-Lasa-ma sa-ti explic!
-Nu vreau sa aud nimic! S-a terminat! Iesi si sa nu te mai vad niciodata! Anda are lacrimi în ochi
-Bine nebuno! Oricum nu vroiam decat sa te bag în pat, dar esti varza! Si tu! Arata catre mine... Tu n-ai sa scapi de mine!
-Cum poti sa zici asa ceva?! Iesi!!! Anda îl scoate afar si dupa încuie usa. Izbugneste în plans si vine la mine. Esti bine?