O iubire complicată

"Cretinule!"

-Pot sa știu și eu, ce dracu' faci tu aici? Nu știi sa citești?!

Deschid încet ochii și abia acum vad ca cel care m-a speriat nu este nimeni altul decât cretinul de Adam.

-Tu?!
-Nu... Mama... Spune ironic...
-Dă-mi drumul cretinule! Ai idee cât de tare mai speriat cap de dovleac ce ești?! Strig la el în timp ce încerc sa scap din stransoarea sa, dar fără niciun rezultat.

Schițează un zambet pervers și se apropie de urechi mea.

-Mi-ar place sa vad cum te agiți în pat, sub mine, de placere...

Deja simt ca nervii mei o iau razna și ma rog sa nu-i fac cretinului ăstuia ceva ce mi-ar putea distruge mie viata.

-În visele tale perversule! Și dă-mi drumul o data! Ce nu înțelegi?! Vrei sa îți desenez?! Îsi afișează din nou zâmbetul acela pervers și da sa zică ceva, dar îl întrerup. Defapt prefer sa nu aud răspunsul. Ma privește câteva minute ca pe o ciudata apoi începe sa rada din nu știu ce motiv știut numai de el... Ce e? Am ceva pe fata sau ce ai de razi ca o maimuță?
-Nu. Defapt... Da. Ai cele mai păcătoasă gura din toate punctele de vedere.

Nu apuc sa reacționez într-un fel deoarece ma săruta... Ce dracu' crede ca face asta aici?! Nu îi răspund la sărut și încerc sa îl împing de pe mine, dar în zadar. Îmi prinde fesele în mâini și ma ridica astfel în cât picioarele mele nu mai fac contact cu pardoseala. Coboară cu sărutări pe linia maxilarului apoi ma privește și zice:

-Dacă tot ai fost atât de curioasa sa vezi ce este în aceasta încăpere, înseamnă că ești curioasa și pentru ce este folosita nu? Zâmbește pervers, iar eu abia acum realizez la ce se refera și îmi înghit cu greu nodul ce tocmai mi s-a format în gat. Ce e? Pisicuța și-a înghițit limba? Continua el.
-În primul rand, pisicuta sa îi zici lui mă-ta, iar în al doilea rand, cred ca nu sunt curioasa sa știu pentru ce este folosita aceasta încăpere, deci... Dă-mi drumul idiotule!
-Stai sa ma gândesc... Nu.

Ma trântește pe pat și continua sa ma sărute pe gat, iar eu sa ma zbat în continuare.

-Dacă nu termini cu glumele de prost gust și nu ma lași sa plec voi striga!
-Ce te face sa crezi ca e o gluma? Striga! Nu te va auzi nimeni.
-Bine... Ajutor! Cineva sa ma ajute!
-Ești jalnica.
-Și tu ești un psihopat.

Vad cum furia pune stăpânire pe el și se napusteste violent asupra buzelor mele, apoi coboară cu sărutări pe gat. Bine... Deja asta nu mai pare o gluma... Panica pune stăpânire pe mine atunci când își baga mâinile pe sub tricoul meu și îl sfâșie. Cum reușesc eu sa ma bag în toate rahaturile? Am scăpat de cei care l-au răpit pe Derek, am scăpat pana și de drogatul de Derek și acum pot doar spera sa scap de Adam... Continua sa ma sărute pe abdomen, moment în care îl împing de pe mine și dau sa  fug, însă ma prinde de încheietura mâini și ma plesnește peste fata. Încep sa plâng și ma trântește de perete și își duce mâinile la capsele sutienului.

-Te rog... Nu îmi face asta... Te implor... Zic printre suspine de plans.

Ma privește intens, apoi cu mila si face câțiva pași în spate fixând pardoseala cu privirea, iar eu ma preling încet pe lângă perete și îmi strâng genunchii la piept.

-Eu...
-Ai vrut sa ma violezi... Zic cu lacrimi în ochii.
-Ba nu... Nu am...
-Nu ai... Ce? Nu ai vrut sa ma violezi? Zic fixandul cu privirea.

Vrea sa spună ceva, dar renunță. Se îndreaptă spre noptiera de lângă pat și scoate dintr-un sertar un tricou gri pe care mi-l înmânează. Îl iau deoarece nu am de ales.

-Ne vedem la repetitii! Spune fără sa ma privească, iar eu ies din camera și ma îndrept spre sala de repetitii, de data asta fără alte opriri prin locuri "interzise"

Intru în sala și observ ca toate fetele au ajuns și se distrează de minune, mai puțin Beatrice care butoneaza telefonul și dupa fata sifonat pe care o are cred ca este nervoasa.

-Bună fetelor!
-Bună Emma! Îmi răspund ele la salut.
-Și... Ce este atat de amuzant?
-Raven... Spune Ivy.
-Ce a făcut?
-Nimic... Bine... Poate am pocnit puțin mai tare băiatul secretarei tatălui lui Adam... Dar nu e vina mea ca el se ținea după mine... Zice Raven ridicand mâinile sus în semn de predare...

Toate izbucnim în ras la auzul celor spuse de ea... Dar suntem întrerupte de vocea insuportabilă a lui Beatrice.

-Ridicați-vă și așezați-vă fiecare la locul său! Adam trebuie să apară.

Și a avut dreptate... În secunda următoare, Adam a intrat pe ușa, iar fetele s-au ajezat fiecare la locul sau, lăsându-mă pe mine singura. Se comporta de parcă nu se întâmplase nimic înainte cu câteva minute.

-Eu unde ma asez? O întreb pe Beatrice.
-Nu știu. De ce nu îl întrebi pe Adam?
-Ma gândeam ca fiind șefa echipei poți și tu sa îmi spui.
-Adam!
-Da Beatrice?
-Emilia vrea sa știe unde se ajeaza.
-E Emma!
-Cum zici tu... Zice Beatrice dându-și ochii peste cap și apoi se îndreaptă spre fete.
-Crezi ca ești pregătită sa repeți cu ele? Ma întreabă Adam în timp ce răsfoiește niște foi.
-Foarte pregătită. Răspund sec.
-Foarte bine! Vino.

Îl urmez și îmi arata unde este locul meu. Apoi vorbește ceva cu Beatrice și ne arata noii pași din coregrafie. Încercăm sa îi facem și noi în timp ce el numără și pot spune ca sunt foarte simpli... Părea ca le lipsește ceva...

-Fără supărare domnule Brown, dar mie mi se pare ca le lipsește ceva acestor pași... Ma trezesc eu spunând, iar el ridica o sprânceană.
-Îi spui tu lui cum sa facă o coregrafie? Nu crezi ca ești putin cam nesimțită? Ce știi tu despre dans? Îți zic eu... Nimic. Si...

Aștept păreri în comentarii... 😘😘