O iubire complicată

"Barbatul de la telefon"

-Nu te mai prefa atat! Stii la ce ma refeream! Ce s-a întamplat între tine si Rober?
-Vrei sa stii ce sa întamplat între mine si Robert?
-Da!
-Bine... Uite! Zice si-mi întinte telefonul cu un filmulet în care Robert vorbeste urat la adresa Andei... Acum înteleg de ce e suparata.
-Anda asta nu e ceea ce pare...
-Nu e ceea ce pare? Serios?! Ma faci proasta acum?
-Nu!
-Atunci?
-Robert a zis chestia asta, dar nu asa cum pare în filmulet... Ar trebui sa îl asculti...
-Nu sunt proasta Em! Stiu si eu ce cred toti despre mine! Si nu ma surprinde deloc ca si Robert crede la fel despre mine, dar eu am de gand sa schimb ceva! De acum înainte v-oi fi o alta Anda!
-Bine fa ce vrei, dar eu tot nu cred ca e bine... Robert nu e un baiat rau...
-Mda... Cum spui tu...
-Eu cred ca am sa plec acasa...
-Bine.
-Ceau. Spun si ies pe usa.

Nu o mai recunosc... Ea nu e asa... Si probabil se comporta asa doar pentru ca vrea sa se minta singura ca nu sufera, dar pe mine nu ma poate minti. Stiu ca în sufletul ei este o suferinta mare... Pusa pe ganduri ajung într-un final acasa unde îi gasesc pe Robert si Derek în bucatarie cu matusa Amelia.

-Buna matusa Amelia! Buna baieti...
-Buna Emma! Raspund toti la unison.
-Ce faceti voi aici?
-Am venit sa te întrebam de Anda... Zice Robert trist si as putea sa jur ca se abtine sa nu planga... Si nu l-am vazut vre-o data asa.
-Anda e bine... Sau cel putin asa vrea ea sa para...
-Cum adica?
-Si-a facut o schimbare totala de look.
-Mai exact?
-Si-a mai taiat din par, si-a facut suvite negre prin el, nu mai poarta ochelari, foloseste mult machiaj si se îmbraca diferit.
-E numai vina mea... Daca as sti cine i-a trimis filmuletul l-as omora!
-Ai vre-o banuiala despre cine ar putea fi?
-Nu... Cred ca e cineva care nu o vrea pe Anda în apropierea mea... Dar cine?

Dupa cateva minute de liniste în care toti eram concentrati la cine ar putea fi cel sau cea care i-a trimis filmuletul Derek sparge linistea.

-Stiu!
-Stii? Întreb eu si Robert la unison.
-Da!
-Pai zi o data cine!
-Eliza!
-Eliza? Întrebam noi iar la unison.
-Da! Adica ganditi-va putin, cine nu ar vrea sa se aproprie Anda de Robert? Cine nu a vrut sa se apropie Emma de Robert? Si cine încearca sa-l recucereasca pe Robert?
-Eliza... Zic eu încet.
-Exact.
-O distrug! Zice Robert.
-Robert înainte sa o distrugi, eu zic sa încercam sa gasim dovezi sau sa o demascam în fata Andei altfel nu rezolvi nimic...
-Bine... Dar cum?
-Am un plan! Ma trezesc eu vorbind.
-Pai te ascultam. Zice Derek.

Le explic planul meu si acestia par multumiti de ceea ce aud.

-Deci ce ziceti?
-Eu zic ca am cea mai isteata iubita din lume. Zice Derek strangandu-ma în brate si pupandu-ma pe frunte.

Dupa ce am mai stat si am mai clarificat detalii din planul pe care o sa-l punem în aplicare maine. Robert pleaca acasa ramanand doar eu cu Derek fiind ca matusa Amelia s-a retras în camera ei si la cum îl stiu pe Derek cred ca o sa ramana la mine si în seara asta. Mergem sus în camera mea si ne asezam pe marginea patului.

-Esti bine? Ma întreaba el.
-Da sunt bine.
-Daca zici tu... Zice si ma saruta scurt pe buze.

Apoi mai urmeaza un sarut lung si pasional si nu stiu cum se face, dar ajung în bratele lui. Se lasa pe spate în pat, iar eu sunt peste el sarutandu-ne în continuare. Brusc îmi aduc aminte ca trebuia sa fac ceva dupa ce ajung acasa si ma dau jos dupa el.

-S-a întamplat ceva?
-Nu... Doar ca mi-am adus aminte ca trebuie sa fac ceva. Revin imediat.

Îmi iau telefonul si ma duc în baie. Formez numarul mamei si o sun. Nu raspunde. O mai sun o data si îmi raspunde un barbat.

*Convorbire telefonica*

-Alo? Aud vocea unui barbat spunand.
-Alo...
-Cine este la telefon si pe cine cautati?
-O caut pe mama mea, Elena.
-Ah... Tu trebuie sa fii Emma... Mama ta mi-a vorbit despre tine.
-Da, sunt Emma, dar dumneavoastra cine sunteti?
-Eu sunt Sorin.
-Sorin?
-Ah... Da, mama ta nu ti-a spus nu?
-Ce sa-mi spuna?
-Eu sunt iubitul mamei tale.
-Iubitul cui?
-Iubitul mamei tale.
-Cred ca e o gluma...
-Nu e nici o gluma draga mea, eu si...

*Convorbire telefonica încheiata*

Am închis telefonul. Nu vreau sa mai aud nimic. Pur si simplu nu mai vreau. De ce nu mi-au zis nimic? De ce a trebuit sa aflu în felul acesta? De ce? Fara sa-mi dau seama încep sa plang în hohote.

-Emma esti bine? Aud vocea lui Derek de dincolo de usa.
-Da... sunt.. bine... Spun printre hohote de plans.
- Nu cred ca esti bine... Ce s-a întamplat?
-Nu s-a întamplat nimic...

Nu apuc sa termin caci Derek intra peste mine în baie.

-Mie nu mi se pare ca nu s-a întamplat nimic. Zice si ma ia în brate.
-Ce se întampla aici? Întreaba matusa Amelia somnoroasa. De ce plangi? Ti-a facut ceva? I-ai facut ceva nepoatei mele?!
-Nu... Matusa... Nu mi-a facut nimic...
-Pai atunci?
-Parinti mei... S-au despartit...
-Ou... Zice matusa lasand capul în jos.
-Matusa tu stiai ceva de asta?
-Eu... Aaa...
-Stiai?!