O iubire complicată

"Emotiile Andei"

-De acum inainte o sa ne spunem totul da?
-Da. Zice ea si ma imbratiseaza

Se suna de iesire mergem spre locul unde stam de obicei Robert era deja aici asa ca fug si ii sar in brate. Dupa il observ pe Derek ca nu i-a prea convenit si se uita ciudat.

-Mi-a venit o idee. Zic eu. Daca am merge toti la un film maine?
-Suna bine. Zice Robert.
-Voi restul ce spuneti?
-Mi-ar placea. Zice Derek.
-Si mie. Mormaie Anda.
-Bine deci asa ramane. Ne întalnim la Mall, pe la ora 20:00 e bine?
-Da... Zic toti in cor.

Se suna de intrare la ora. Robert ma ia in brate si ma saruta, atunci vad iar cum privirea lui Derek se schimba brusc.

Eu, Derek si Anda ne intreptam spre sala de clasa.

-Si... Derek ce parere ai despre prietena mea Anda?
-Este simpatica.
-Doar simpatica? Zice eu.
-Da.
-Aloo... Sunt si eu aici. Zice Anda zâmbind.

Ajungem in clasa, eu si Anda ne punem la locurile noastre. Profesorul intra la ora. Ca de obicei ma plictiseam enorm la istorie asa ca adormisem. La un moment dat profesorul ma observa si zice:

-Domnisoara Emma!
-Prezenta! Zic eu buimaca.
-As vrea sa fii mai atenta la orele mele!
-Desigur domn profesor.
-Asa sa fie! La urmatoarea abatere o sa faci o vizita pana in biroul directorului ne-am inteles?!
-Da.

Dupa incerc si eu sa stau treaza cu toate ca e asa de greu... Istoria ma plictiseste enorm tot ce inteleg din ea e ca cineva s-a batut cu altcineva pentru a cuceri ceva.
În cele din urma spre fericirea mea se suna de iesire de la ora si cum asta a fost ultima ora mergem acasa. Eu, Anda si Derek eram toti gata sa pornim spre casa desigur fara Robert el mai avea o ora. Si cum sunt eu mai idioata de felul meu imi trece prin cap sa fac ceva.

-Ah... Tocmai ce am primit un mesaj de la matusa mea si vrea sa ne intalnim acum la Mall, deci nu pot sa merg cu voi. Zic eu facand o moaca falsa si busumflata. Derek condu-o tu pe Anda pana acasa bine?
-Bine.

Anda se uita la mine incruntata si eu ii fac cu ochiul.

*Din perspectiva lui Anda*

Vai... Emma... Emma... Mergem unu langa altul dar niciunul nu zice nimic e liniste. Ar trebui sa zic ceva? Sau sa il las pe el sa zica ceva? Îmi fac curaj si incep o conversatie ce e drept balbaindu-ma ca de obicei.

-Ssi... Tu si Emma va cunoasteti de mult?
-Da... Din gimnaziu. Emma este o persoana super si o prietena si mai super. Robert este foarte norocos.
-Și voi ati fost buni prieteni?
-Da, dar...
-Dar... cce?
-Am avut si unele certuri pe care acum le regret enorm.
-Ccum ar fi?
-Scuze, dar nu pot vorbi despre asta.
-Nu-i nimic. Nu trebuia sa intreb imi pare rrau.
-Sa schimbam subiectul. Tie ce iti place sa faci?
-Îmi pplace sa citesc mmult si sa invat.
-Altceva?
-Altceva cam nimic. Duppa cum observi nu am multi prieteni si sunt cea mai ratata din scoala.
-Ba nu ii adevarat, mie mi se pare ca esti o fata super de treaba.
-Sserios?
-Foarte serios.

Ajungem in fata casei mele.

-Bine pai am ajuns, aici stau eu, vrei sa intri sa bei ceva?
-Nu multumesc, ma asteapta ai mei acasa.
-Bine atunci. Ne vedem maine la film.
-Bine ceau.
-Ceau.

*Din perspectva mea*

-Ma intreb cum s-a descurcat Anda... Hm... Hai sa-o sun.😁

*Suna telefonul si raspunde Anda*

-Alo, Anda?
-Da... Emma...
-Ce mai faci?
-Pai bine.
-Si... Cum a fost in drum spre casa? Întreb eu chicotind.
-Bine cum sa fie. Dar o sa-mi platesti pentru ce mi-ai facut. Zice ea incercand sa se abtina din chicotit.
-Despre ce ati vorbit?
-Nimicuri...
-Ei na... Cum asa?
-Emma nu cred ca il interesez...
-Dece zici asta?
-Pentru ca sunt o ciudata.
-Nu-i adevarat!
-Da sigur... Si se aude o voce in telefon care o striga sa mearga la masa. Ne vedem maine acum nu mai pot vorbi trebuie sa merg la masa.
-Bine... Ceau si pofta buna!
-Multumesc... Ceau!

Dupa ma pun in pat si adorm...

*Hei... Astept pareri în comentarii... Va pup dulce...*