O iubire complicată

"Mama?!"

-Sunt, dar sa zicem
ca tu ma atragi mai mult. Zice si se aproprie printre scaune de mine ca sa ma sarute, dar ma retrag. Stiam eu de ce tipul asta nu îmi inspira încredere! Mi-e scarba numai cand îl privesc.
-Date! Daca nu tip!
-Tipi? Si ce rezolvi? Zice pervers în timp ce începe sa-mi mangaie coapsele.
-Lasa-ma!
-Sh... Ca stiu ca-ti place... Toate sunteti la fel! Niste tarfe care pretind ca nu le place, dar care abia asteapta sa si-o traga cu cineva.
-Asta-i parerea ta! Mie una nu-mi place! Zic si îi trag o palma peste fata.

Nu se astepta la asta si sincer nici eu nu ma asteptam sa am atata curaj... Oamenii ca el îmi provoaca grata, ei cred ca pot avea tot ce vor mereu. O vad pe Anda, a iesit din magazin si Alex se aseaza repede pe scaunul soferului.

-Asta nu a fost nimic papusico. Data viitoare nu mai scapi printeso. Zice zambind pervers si facandu-mi cu ochiul.

Nu zic nimic, cele spuse de el ma îngrozesc. Anda se urca în masina zambind.

-Am cumparat niste cipsuri, dulciuri, suc.
-Bine iubirea mea.

Ce om fara scrupule... Acum cateva momente se dadea la mine, iar acum îi zice prietenei mele fara nici o urma de retinere "iubirea mea"?! Sa aduca cineva ceva ca mi se face rau... Nu pot sa cred ca Anda se lasa asa usor dusa cu zaharelul de tipul asta. Pornim iar la drum.

-Opreste aici! Zic eu, iar el se conformeaza.
-Dar Emma asta nu e casa ta... Zice Anda.
-Pai... I-am promis matusei Amelia ca trec pe la o prietena de-a ei pentru ceva.
-Bine atunci... Pa.
-Pa...
-Mi-a parut bine de cunostinta Emma. Zice ranjind.
-Mi-ar placea sa pot spune si eu acelasi lucru! Zic si trantesc portiera masinii.

Astept ca masina sa porneasca din loc apoi o iau la pas spre casa. Nu mi-a zis matusa Amelia sa trec pe la vre-o prietena de-a ei, dar nu vroiam ca acest individ, Alex sa stie unde locuiesc, asa ca am mintit putin... Ajung acasa, iar matusa Amelia se pare nu a ajuns înca. Îmi fac un ceai de fructe de padure, în speranta ca starea de greata provocata de acel Alex va dispara. Decid sa ma uit la un film asa ca îmi pregatesc popcon, cipsuri si multe alte prostii. Dupa o ora apare si matusa Amelia care se pare ca era însotita de cineva, hmmm... Ma întreb de cine?

-Buna matusa!
-Buna scumpa mea!
-Am mai auzit o voce, avem musafiri? Matusa Amelia nu zice nimic, iar asta îmi da de banuit ca ceva nu e de bine... Matusa Amelia ai de gand sa-mi raspunzi?
-Emma vezi tu...
-Buna draga mea...
-Mama?! Ce cauti aici?!
-Ce e? Nu te bucuri sa ma revezi? Pentru ca mie mi-a fost foarte dor de tine.
-Serios? Poate ti-a fost sau poate nu, nu-mi pasa, dar cred ca ar trebui sa te reîntorci la iubirul tau sunt sigura ca îti este mult mai dor de el si ca si lui îi este de tine! Zic asta si fug pe scari pana în camera mea.
-Emma întoarce-te! Emma!

Nu am de gand sa o mai ascult! Îmi era mult mai bine daca nu o revedeam! Nu neg faptul ca mi-a fost dor de ea pentru ca mi-a fost, indiferent de ce ar fi facut e totusi mama mea, dar înca îmi este greu sa accept ca ea cu tata s-au despartit. Nu a fost frumos din partea mea ca am lasat-o asa, dar ma doare... Am preferat sa fug de acest obstacol în loc sa-l înfrunt cu toate ca stiu ca la un moment dat adevarul ma va izbi din plin. Ma arunc in pat, un mic oftat îmi scapa printre buze. Iau o perna si o strang puternic în brate fiind ca atunci cand eram mica mama îmi spunea ca daca strang o perna în brate cat de tare pot, tot stresul, furia si celelalte sentimente negative vor disparea si asa se si întampla. Aud ca cineva ciocane usor la usa mea si o deschide usor...

-Pot sa intru?
-Nu stiu... Ia vezi poti?
-Emma stiu prin ce treci si îmi pare rau.
-Îti pare rau... Pff... Mama cand ai facut ceea ce ai facut te-ai gandit catusi de putin la famile? La mine sau la tata?
-Emma eu...
-Nu! Nu te-ai gandit deloc! Si cum nu era de ajuns trebuie sa aflu de la iubitelul tau de toate astea! Zic izbugnind în plans.
-Emma trebuie sa întelegi ca între mine si tatal tau nu mai mergea! El era mereu ocupat cu munca si nu-mi mai acorda atentie, era distant...
-Si te-ai gandit sa-ti gasesti alinare în bratele altuia în timp ce tata muncea ca sa ne fie bine!
-Iubito... Cu banii nu poti cumpara orice...

Nu zic nimic... Are dreptate, cu banii nu poti cumpa orice si o înteleg, dar trebuia sa îmi spuna cum stau treburie de la început si sa discutam ca o familie normala, poate reuseam sa gasim o rezolvare, dar ea s-a gandit sa rezolve ea singura.

-Nu mai plange... Zice si ma trange la pieptul sau. Nu s-a schimbat deloc, e la fel de atenta si grijulie.
-Îmi pare rau ca m-am comportat asa...
-Las' nu-ti mai fa griji de asta, te înteleg...
-Mama pe Sorin îl iubesti mai tare ca pe tata?

Astept un raspuns, dar întarzie sa apara. Eu cred ca înca îl iubeste pe tata si ca înca nu e totul pierdut. Dupa catea secunde de meditat mama lasa privirea în jos, ofteaza lung si îmi raspunde la întrebare.

-Tatal tau va ocupa mereu un loc important în inima mea orice s-ar întampla. Dupa cateva clipe de tacere, continua sa vorbeasca. Sa vorbim despre altceva... Cum e la scoala?
-E super, am niste prieteni super.
-Hmm... Trebuie sa mi-i prezinti stii nu? Zice mama cu zambetul pe buze, ei îl place mult sa cunoasca persoane noi.
-Sigur ca da... Zic razand.
-Si cu baietii cum stai? Haaa? Zice si ma priveste cu zambetul pana la urechi.
-Am un iubit...

Acest capitol este pentru gemenele mele preferate, Roxana Husaru si Raluca Husaru care îmi aduc mereu aminte ca n-am mai postat un capitol nou de mult timp. Va pup si va iubesc nebunele mele!❤❤❤ De asemenea va pup si va multumesc si voua, cititorilor cartii mele si sper sa nu va dezamagesc!💙💕💞