O iubire complicată

"Schimbarea Andei"

-Bine...
-Deci... Am fost sa o invit pe Anda la o întalnire si am gasit-o la dulap cu telefonul în mana si plangea... Cand m-a vazut a început sa tipe la mine si dupa mi-a aratat un filmulet în care eu cu Derek vorbeam despre Anda si în care este filmata doar partea în care parea ca spun niste lucruri oribile despre Anda.. Si tu Derek stii cel mai bine ca nu am zis nimic rau de ea, dar asa pare din fimulet si acum e suparata si mi-am distrus orice sansa... Daca aflu cine i-a trimis filmuletul îl omor cu mana mea!
-Si unde e Anda acum? Întreaba Emma îngrijorata.
-A fugit plangand în baie si vroiam sa vin sa te rog pe tine sa mergi si sa îi explici, ca pe mine nu ma asculta... Te rog Emma... Te rog...
-Bine merg eu la ea...
-Mersi...

*Din perspectiva lui Anda*

Nu înteleg de ce ma doare asa de tare aceste lucruri?! Adica le-am auzit de atatea ori si niciodata pana acum nu m-au dorut asa tare. Îmi vine sa distrug tot în calea mea. Nu mai pot... Nu cred ca o sa fiu în stare sa raman la restul orelor. O sa plec, pentru prima data am sa fug de la ore! Nu-mi pasa ce v-or zice profesorii, doar eu stiu ce e în sufletul meu. Îmi iau geanta si pornesc spre iesirea liceului. Ma îndrept spre parcul din centrul orasului care nu e departe de liceu. Ajunsa în parc, ma asez pe o banca si privesc oameni cum zambesc si par fericiti, copii care se joaca, parinti care se plimba cu copii lor, cupluri care se plimba de mana si se giugiulesc... De ce eu nu pot fi asa fericita? Toata viata mea a fost oribila... Când eram mica ai mei nu erau prea mult pe acasa si stateam cu dadaca mea care era simpatica, dar ai mei i-au interzis sa ma lase sa mananc dulciuri si sa ies afara sa ma joc cu alti copii doar sa stau in casa si sa învat si asta am facut toata viata am ascultat de ei si am tot tocit, dar stii ce?! Gata! Trebuie sa schimb ceva! Ma sterg la ochi si pornesc glont catre Mall. Am de gand sa schib ceva la mine si v-oi începe cu înfatisarea.

*Din perspectiva lui Emma*

Ma duc la baie si o caut prin toata baia, dar nu dau de Anda. Ma duc în clasa, biblioteca, laboratorul de chimie, laboratorul de informatica, laboratorul de fizica, laboratorul de biologie, laboratorul de matematica, sala de sport, dar nu e nicaieri si încep sa-mi fac griji pentru ea. Încep sa întreb niste colegi daca nu au vazut-o dar din nefericire nimeni nu a observat-o. Ma duc la un grup de fete din curte ca sa le întreb si pe ele.

-Buna fetelor...
-Buna.
-Vroiam sa va întreb daca nu ati vazut-o din întamplare pe prietena mea Anda? E micuta de înaltime, blonda, ochi verzi si poarta ochelari.
-De fapt am vazut-o. Zice una dintre fete. A iesit grabita din baie si plangea.
-Nu stii încatru a luat-o?
-Am vazut doar ca se îndrepta spre iesire din scoala.
-Bine, multumesc mult.

Nu pot sa cred... Anda a fugit pentru prima data de la scoala... Atunci sigur e ceva grav la mijloc, dar oare unde a plecat? Mi-e frica sa nu pateasca ceva... Hai Emma... Gandeste... Unde ar fi prietena ta Anda într-un moment ca acesta? Hmmm... Cred ca ar fi într-un loc mai linistit... Hai... Gandeste... Bingo... Parcul din centrul orasului. Anda îmi zicea cateodata ca o mai linisteste ciripitul pasarilor si oameni zambitori care trec prin parc. Pornesc grabita spre parc, iar dupa ce iau tot parcul la pas constat ca nu-i nici urma de Anda. Unde ar putea fi? Îmi iau telefonul si o sun si o tot sun în continu, dar în zadar. Doamne Anda unde esti? Ma asez oftand pe banca si stau asa cateva minute. Telefonul îmi vibreaza. E un mesaj de la Anda.

-Hei Em! Sunt bine nu-ti mai fa atatea griji degeaba!
-Ma bucur... Dar unde esti? Si de ce ai fugit de la ore? Ti-e nu-ti sta în fire...
-Sunt acasa acum si am fugit fiind ca nu mai puteam ramane sum nici o forma la restul orelor...
-Vin la tine!
-Bine... Hai... Te astept!

Pornesc la fuga spre casa Andei. Sun la sonerie si aud vocea Andei care striga sa intru înauntru.

-Hei buna...
-Buna si tie....
-Esti bine?😂 Ma întreaba Anda amuzata.
-Cred ca nu... Am halucinatii altfel nu-mi explic de ce arati asa... Zic eu înca în stare de soc.

Credeti-ma am de ce sa fiu asa socata... Adica acum sta în fata mea o Anda total schimbata... Are pe ea un tricou mulat, negru pana deasupra buricului, niste blugi scurti si parul mult mai scurt ca inainte si are suvite negre prin el si ochelarii lipsesc...

-Anda... Ce ti-ai facut?
-Am facut o schimbare de look. Simteam nevoia sa fac o schibare în viata mea.
-Si asa te-ai gandit tu sa-ti faci o schimbare?
-Da.
-Ce-s cu suvitele astea?
-Pai parul meu blond era prea monoton.
-Si ochelarii? Cum poti sa vezi fara ochelari?
-Lentile de contact... Da...
-Si tie îti place cum arati? Întreb eu, iar ea ezita sa-mi raspunsa.
-Da.
-Nu te cred!
-Crezi ce vrei! Eu acum sunt frumoasa si asta este cel mai important.
-Bine... Fie cum spui tu. Am venit aici sa vorbim despre ce s-a întamplat la liceu.
-Ce s-a întamplat la liceu?
-Nu te mai prefa atata! Stii la ce ma refeream! Ce s-a întamplat între tine si Robert!