Cine esti cu adevarat? |Urs|

Credeam ca nu ma place

Perspectiva Ioanei:

E 15:45 si sunt in fata blocului lui Andrei. Ies din masina si imi mai analizez o data tinuta. Am noroc ca afara e destul de rece incat sa pot purta o bluza cu maneci  lungi pentru a ascunde ranile ce incep sa se treaca si ma mananca al naibii de tare.

Am ajuns in fata usii si acum trebuie sa sun. Ok, voi suna. Imi asez degetul aratator pe sonerie fara a suna, daca iese mama lui ceii spun? La naiba, de ce sunt asa emotionata, ce e cu mine? Imi scurur mana si apoi apas hotarata pe micul buton albastru. In doar cateva secunde usa este deschisa si in fata mea apare Ana.

-Buna, Ioana!

-Buna, scumpo! Fratele tau unde e?

-E in camera lui se pregateste, intra! Mamaa, a venit prietena lui Andrei!

O femeie nu foarte inalta, cu parul castaniu pana la baza gatului ce seamana mult cu Ana si Andrei iese zambind. Bare o femeie foarte draguta si ochii ei luminosi ma calmeaza, la cum e Andrei a asteptam la o profa de mate batrana si uracioasa, dar chiar e draguta.

-Buna ziua!

-Buna, tu trebuie sa fii Ioana, Andrei vorbeste mult despre tine, chiar esti atat de draguta pe cat imi povesteste el!

-Aa, multumesc, nu stiam ca el vorbeste despre mine, credeam ca nu ma prea place.

Usa dormitorului se deschide si Andrei iese destul de panicat.

-Buna, Ioana! 

-Buna!

-Noi mergem sa invatam!

Andrei ma rage spre dormitorul din care a iesit si inchide usa dupa ce intram.

-Ok, sper ca nu ai de gand sa ma violezi, fioros mic ce esti!

Andrei se intoarce privindu-ma ciudat.

-A, scuze, doar ca nu voiam sa iti mai spuna si alte nebunii, doar exagereaza. Nu ti-e cald?

-Nu, cred ca am racit si trebuie sa stau imbracata bine.

Ma priveste suspicios si apoi se intoarce spre biroul pe care erau intinse tot felul de foi si caiete. Desi avea biroul plin era totul ordonat. La naiba, baiatul asta e mai ordonat decat mine!

-Cu ce incepe?

-Nu stiu, tu esti ala destept!

Perspectiva lui Urs:

O urmresc pe Ioana care se aseaza pe scaunul de la biroul meu privindu-ma. O analizez si pare mai frumoasa decat pana acum. Desi nu se machia exagerat de mult arata mult mai bine acum, fara nici un retus. Si-a scos cercelul din nas si daca nu as fi cunoscut-o as fi zis ca are 15 ani, nu 18.

-Pai hai sa incepem cu ceva usor, matematica.

-Da, Andrei, ceva usor!

-Spune-mi ce nu intelegi.

-Aa, nimic!

-Asta e un inceput bun.

Ma aplec spre biroul la care ea era asezata si deschid manualul pe la cele mai usoare exercitii, pentru ca trebuie sa incepem cu chestiile de baza.

Incerc sa ii dau explicatii care sa o ajute in rezolvarea exercitiilor, dar ea se plange la fiecare chestie ca e prea greu.

-Ioana, nu o sa reusim nimic daca faci asa.

-Ma doare capul, hai sa facem altceva!

-Ce?

Isi inoarce scaunul pozitinandu-se in fata mea s analizandu-ma.

-Vrei sa ne holbam unul la altul?

-Mai bine decat mate!

-Sau nu, haide sa continuam!

-Nu!Hai sa ne cunoastem, apoi facem mate!

-Ok!

Ma asez pe marginea patului asteptandu-i intrebarile. O urmaresc  cand vine si se aseaza langa mine in pozitie turceasca.

-Jucam un joc?

-Parca voiai sa ne cunoastem.

-Un joc de cunoastere, tontule!

-Bine!

-Tu imi vei pune o intrebare iar eu iti voi raspunde iar apoi iti voi pune si eu o intrebare, tu imi raspunzi si continuam asa pana terminam intrebarile, ok?

-Ok!

-Incepe tu!

-Care e problema ta cu tocilarii?

-Sunteti ciudati si pareti speriati de orice inafara de carti. De ce nu incerci sa fii ca toti ceilalti?

-E plictisitor. Tu de ce nu esti ca toti ceilalti?

-Tocilara?Am fost si nu mi-a placut.

Ioana tocilara?Chiar vrea sa o cred?

-Esti indragostit?

-Cred ca da. Tu esti indragostita?

-Nu, e o prostie! Iti place Andreea?

-Ca o prietena. Nu il iubesti pe Alex?

-Noi ne-am despartit si nu,nu l-am iubit. 

Isi musca buza si incepe sa se joace cu degetele ei arand distrasa de subiect.

-Ma urasti?

-Ce?Nu, de ce as face-o?

-Pentru ca sunt rea, eu obisnuiam sa urasc oamenii ca mine.

-Adica tu chiar ai fost ca mine?

Nu prea mi-o pot imagina pe Ioana ca fiind o tocilara care sta in casa si invata cand toata lumea merge la petreceri

-Si inca cum! Eram asa o fraiera!

-Eu nu cred ca erai fraiera.

-Nu m-ai cunoscut atunci, si tu ai fi ras de mine.

-Nu as rade de o fata atat de frumoasa!

Si-a ridicat fata si ma privea cu ochi mari. Am zambit cand zambetul ea a inceput sa zambeasca si am continuat asa pentru cateva minute.

-Aaa, acum cred ca ar trebui sa continuam faza cu invatatul.

Ioana se ridica rapid lasnadu-ma sa ma uit in gol pentru cateva secunde.

-Da, ar trebui.

-------------------------------------------------------------------

Heeei, da, stiu ca-i scurt, dar promit ca urmatorul va fi foarte, foarte lung si complex.

Ma gandeam sa fac un Q&A si va astep intrebarile.

Nu uitati ca mai am o carte si va astept si acolo.