Perspectiva Ioanei:
-Nu mai rade,am prins cshema de lucru!
-Ok,gata nu mai rad!
Zambetul lui Andrei era inca pana la urechi.La naiba cu tocilarul asta!Ii dau un pumn in umar facandu-l sa rada si mai tare.Parea mai slabanog.
-Esti o tipa de treaba.
-Serios?Si daca fac asta?
Mainile mele au ajuns rapid in parul lui ciufulindu-l.A cazut pe spate si m-a tras peste el.Picioarele mele erau incolacite in jurul lui si stateam pe abdomenul sau,cum naiba am ajuns aici,in pozitia asta cu un tocilar?
-Cred ca ar trebui sa plec,ne vedem.
M-am ridicat in graba luandu-mi geanta si iesind din camera lui.
-Ioana,telefonul.
-A,da.
Am luat telefonul si am iesit in graba pe usa apartamentului.Ce naiba e cu mine?A fost cea mai mare tampenie,acu tocilarul asta va crede ca il plac,dar nu o fac,nu!
Pornesc motorul masinii pentru a pleca cat mai repede.Soneria scurta a telefonului meu ma trezeste la realitate si verific mesajul.
"Trebuie sa vorbim,te astept la apartamentul meu-Alex"
Habar n-am ce vrea Alex dar sper sa nu banuiasca ce s-a intamplat sau mai rau sa stie pentru ca sunt moarta.Am apasat acceleratia incercand sa scurtez drumul spre apartamentul lui.
***
-Ce e,Alex?
-Ma mut.
Ma uit perplexa la el fara sa pot asimila informatia.Se muta,asta inseamna ca ma paraseste si asta insemna ca voi ramane far primul om de care m-am atasat aici.Da,poate ca Alex e rau si poate ca e agresiv dar ma protejeaza,el a fost mereu acolo pentru mine si Alex e Alex,toata relatia noastra se bazeaza pe atasament si plecarea lui va insemna o rupere.
-Nu poti face asta!
-Ioana,trebuie sa intelegi,nu mai pot sta aici.
-De ce?
La naiba,nu vreau sa plang dar o fac si imi vine sa imi scot ochii numai sa nu o mai fac.
-Pentru ca am treburi pe care aici nu le pot rezolva,ma duc in Londra.
-Alex,nu ma poti parasi,nu si tu.Nu mai vreau sa fiu singura.
-Nu esti singura si nu mai plange,nu ma iubesti si tu stii asta.
-Dar asta nu inseamna ca nu sunt atasata de tine pentru ca sunt!Am nevoie de tine,mereu am avut.Tu ai fost langa mine fara sa stii cu adevarat de ce plangeam,fara sa ma cunosti cu adevarat dar m-ai protejat si m-ai facut sa ma simt frumoasa pentru prima data.Pentru prima data nu imi mai petreceam noptile plangand singura sau taindu-ma pentru ca erai tu acolo si acum pleci.Daca voi fi ca inainte?Daca ma voi droga?Daca ma voi taia?Cine va mai fi aici sa ma opreasca?Nu am fost niciodata pregatita pentru plecarea ta!Si nu voi fi acum.
-Esti cu adevarat o femeie frumoasa si tu stii asta,poti avea orice natarau din scoala aia si din afara ei,nu trebuie sa te legi atat de strans de mine.
-Eu nu vreau orice natarau,nu vreau un om pentru a ma culca cu el si tu esti constient ca baietii care intorc capul dupa mine nu o fac pentru ca vor sa imi sterga lacrimile.
S-a apropiat de mine si mi-a prins fata in mainile sale mari.Nu voiam sa plece,nu imi placea cand oamenii ma paraseau.
-Tu ai nevoie de iubire,te-am tras dupa mine si te-am transformat intr-unul dintre cei mai intunecati demoni ai fiintei mele,nu vreau sa continui asta.Tu ai nevoie de un baiat normal care sa iti redea lumina din ochii astia frumosi si eu nu te pot iubi.
CITEȘTI
Cine esti cu adevarat? |Urs|
FanficEa nu a fost destul de buna atunci cand era mica.Nu era destul de frumoasa,de slaba,de populara.O data ce se muta la Bucuresti viata ei ia o intorsatura brusca.Unul dintre cei mai populari baiti din liceu devine iubitul ei,si daca in generala ea era...
