Ea nu a fost destul de buna atunci cand era mica.Nu era destul de frumoasa,de slaba,de populara.O data ce se muta la Bucuresti viata ei ia o intorsatura brusca.Unul dintre cei mai populari baiti din liceu devine iubitul ei,si daca in generala ea era...
Ochii verzi ai Ioanei ma scruteaza atent. Ochii ei frumosi sunt incadrati de cearcane negre si albul lor se transformase in rosu. Buzele mari, perfecte, sunt umflate si rosii cu mici firisoare de sange. Parul ei nu arata ca intotdeauna, e ciufulit si prins intr-un coc dezordonat.
-De ce ai venit? Vrei sa ma vezi plangand? M-ai vazut, acum du-te si spune-le prietenilor tai.
Inghit in sec simtind cum gura mi se usuca. Urasc sa o vad suferind si ea crede ca am venit sa imi bat joc de ea.
-Nu am venit sa te vad cum plangi, si nici sa le spun prietenilor mei despre asta. Tu esti prietena mea si am venit sa te ajut.
Ioana ma priveste incruntata, probabil analizandu-mi cuvintele. Dupa cateva secunde de tacere vocea ei ragusita se aude ca o soapta.
-Nu am nevoie de tine!
-Ba da!
-Cu ce m-ai ajuta? O sa imi spui "o sa fiu mereu langa tine" si apoi vei pleca, asta fac oamenii.
-Nu toti. Eu nu o sa iti spun ca voi fi mereu langa tine. Eu voi fi, fara promisiuni, voi fi pana nu o sa ma mai vrei langa tine.
-Si daca o sa te vreau mereu langa mine?
Am ridicat din umeri desi mi-as fi dorit sa ii spun ca voi acolo. Stiu ca nu vrea sa auda asta. Ochii ei ma privesc in continuare in timp ce ea se apropie de mine. Respiratia ei fierbinte se loveste de barbia mea facandu-ma sa inghit in sec.
-Ce o sa faci cand o sa vrei sa pleci?
-Si daca nu o sa vreau sa plec? spun folosindu-i vorbele.
-O sa vrei, toata lumea vrea sa plece de langa mine la un moment dat.
Imi ridic mana asezand-o pe obrazul ei pe care inca avea urme de lacrimi uscate.
-Si daca ma indragostesc de tine?
-Oh, nu fi prostut, spune indepartandu-mi mana, nimeni nu se indragosteste de nimeni in viata reala.
Se indeparteaza de mine intorcandu-se cu spatele si indreptandu-se spre noptiera ei. Scoate o poza si o priveste pret de cateva secunde. Se intoarce spre mine iar eu privesc poza. Erau ea si Alex.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Am tinut atat de mult la el! Cred ca si el a tinut la mine, nu stiu, dar nu l-am iubit, niciodata. Cine ar fi crezut ca noi nu ne iubim?
-N-nu l-ai iubit? Deloc? ma uit uimit la fata din fata mea si nu imi dau seama cine e, atitudinea ei se schimba din minut in minut si ma deruteaza.
-Nu, nu ca pe un iubit, cel putin. Era confidentul meu. L-am urat uneori.
O privesc atent si pot observa o urma de tristete in ochii ei verzi. Brusc, in minte imi apare momentul in care am vazut-o cu vanataia pe mana, si cea de pe obraz.
