Cine esti cu adevarat? |Urs|

Şi dacă nu e dragoste, atunci nu ştiu ce este

Perspectiva Ioanei:

Deschid usa casei imense tinandu-l pe Aless de mana si nu pentru ca m-ar ajuta cu ceva ci doar pentru ca el m-a apucat. Mama ne intampina cu zambetul ei perfect si parul blond indreptat, fara ca un fir sa ii distruga imaginea. Hainele ei o fac sa treaca usor ca o adolescenta de varsta mea. Blugi, un tricou alb si pantofi rosii cu toc cui. 

-Buna, scumpo! Mainile ei subtiri ma strang in brate si ii raspund strangand-o mai tare decat in ultimul timp. Oh, cineva e bine-dispus astazi, spune si se uita la Aless razand.

-Aless! spune el intinzand mana catre mama care o prinde fericita.

-Raluca!

***

Mama, Junior si Aless vorbesc continuu de doua ore insa eu nu m-am mai implicat in discutiile lor. Gandul imi zboara ,involunatar,  pe rand, la Maia si Sorin, habar n-am daca s-au impacat, in ultimele zile am fost atat de absorbita de propriile-mi probleme incat am uitat sa fiu langa ea si ma simt oribil, la Urs cu care as vrea sa fiu acum aici, care acum e cu Raisa. 

Perspectiva lui Urs:

Minutele trec din ce in ce mai repede aici, la librarie. Am incercat sa o evit cat mai mult pe Raisa insa ea insista sa vina la librarie. Privesc rapid ceasul si simt cum imi pierd respiratia cu fiecare minut. Nu sunt facut pentru asta, nu pot sa o insel, ma simt de parca atunci cand ea va veni va sti totul.

-Hei!

Tresar la auzul vocii subtiri si o privesc panicat pe fata din fata mea. 

-Ce-i ai vazut o fantoma sau ceva?

-Uh?B-buna Raisa! Ce faci?

-Ti-am adus pranzul! Spune ridicand cutia de pizza pe care o tinea in mana dreapta.

-Um...Mersi! 

Ocoleste mica vitrina dupa care eram asezat si se aseaza in bratele mele. 

-Ce zici daca mergi in seara asta cu mine la cina acasa la mama?

-Uh, nu stiu, Raisa, eu-

-O sa fie si Aless si Ioana acolo!

-O-o sa fie si Ioana...si Aless?D-de ce? Spun inghitind in sec din vina informatiilor.

-Da, astazi Ioana l-a luat pe Aless la maica-sa acasa si Aless a zis ca o sa ia cina cu ea la mama pentru ca fac chestii oficiale si m-am gandit ca te-ai simti mai comod daca ar fi si ei. 

-Aha. Suna super. 

Raisa continua sa vorbeasca si sa gesticuleze multumindu-se cu cateva aprobari apsente. "Chestii oficiale". Habar n-am daca face asta ca sa ma enerveze sau nu. dar o sa am o discutie serioasa cu ea pentru ca nu merge asa.

-Andrei? 

-Da? 

Raisa era in picioare si ma privea amuzata facandu-mi semn din cap catre femeia-barbat ce tinea de mana o fetita mica si blonda. Daca aia e mama ei cred ca fata asta are un tata frumos, pentru ca, la naiba, femeia asta ma sperie. Sprancenele ei groase formeaza o incruntatura si pare ca vrea sa ma bata. 

-Ai de gand sa ne ajuti si pe noi sau esti aici pe post de manechin?

-Da domnu-doamna.

***

Perspectiva Ioanei:

Toata linistea pe care am acumulat-o in ultimele ore se evapora imedia ce usa de la intrare se inchide si aud pasii bine cunoscuti indreptandu-se spre sufragerie. La naiba cu el, de ce a venit? Inghit in sec amintindu-mi ca mama si Junior nu trebuie sa afle acum de toate astea.