Cine esti cu adevarat? |Urs|

Si eu pe tine

Perspectiva Ioanei:

E deja joi iar eu am facut tot posibilul sa evit sa stau singura cu Andrei. Am gasit in fiecare zi cate o scuza, ba chiar i-am rugat pe Sorin si Maia sa simuleze o despartire, ceea ce nu a fost prea greu, avand in vedere ca toate fetele se tin scai de baiatul asta, Maia s-a prefacut ca e geloasa pe o blonda din alta clasa. E destul de greu sa scapi de domnul-aproapecatesarut-haisafacemteme-Andrei.
Pauza asta nu l-am vazut, probabil ca a ramas in liceu, eu, Maia, Junior, Sorin, Cale si cateva fete am venit la cea mai apropiata cafenea, locul in care ne petrecem pauza de pranz de aproape 4 ani.
-Ioana, ma uit la mana lui Sorin care se flutura in fata mea in incercarea de a ma face atenta, deci vine si toci-Andrei? observ piciorul Maiei care il loveste constant pe Sorin.
-Nu l-am intrebat.
-Atunci ar fi timpul!
Cale imi face un semn scurt din cap, aratandu-mi usa de la intrare pe care si-a facut aparitia nimeni altul decat 'tocilarul fermecator' asa cum il 'alinta' Junior. Ma ridic indreptandu-ma spre el. Tricoul negru, ales de mine ii facea muschii mult mai proeminenti, blugii negri, ii veneau mulati pe picioarele lungi dandu-i un aspect minunat. O mare parte din tocilarul de la inceput s-a transformat intr-un adolescent mai mult decat normal, frumos as putea spune. In timp ce eu stau si ma holbez la el se aseaza la o masa. O fata de statura mijlocie, cu cativa centimetri mai inalta decat mine, cu par blond, tuns bob se apropie de masa lui. Pare ca am stat o eternitate aici asa ca imi intorc privirea spre prietenii mei care nu par sa isi fi dat seama ca nu am plecat. Ok, Ioana, ai stat cateva secunde si te-ai holbat la el, nu-i nimic, nu a observat nimeni! Picioarele mi-o iau inainte ajungand imediat la masa la care blonda il sorbea din priviri. O analizez mai bine pe fata si imi asum ca este chelnerita, un sort negru ii era legat de talie si avea un carnetel pe care am impresia ca vrea sa noteze orice altceva decat comanda.
-Buna, scumpule! ii zambesc dragastos lui Andrei care imi raspunde la fel, macar sa imi zambeasca.
-Buna, fato! Ce faci?
-Bine, voiam sa te intreb ceva.
Imi intorc privirea spre fata care astepta langa masa.
-Eu vreau un fresh de portocale si o prajitura cu ciocolata!
-Tot un fresh.
Dupa ce fata se indeparteaza de masa ma intorc spre Andrei.
-Deci, voiam sa te intreb daca vii sambata la petrecerea pentru ziua lui Sorin, mi-ar placea sa fii acolo!
-Oh, pai nu stiu...Eu, nu e chiar genul m-
-Nu ma lua cu "nu e genul meu"! il intrerup. Trebuie sa inveti sa te distrezi, baiete! Ai 18 ani, nu 5!
-Esti dificila!
Ii arunc o privire scurta apoi ma uit la fata care se apropia de noi asezand cele doua pahare si prajitura pe masa si plecand fara sa mai spuna nimic. Imi iau paharul si il privesc pe Andrei printre gene in timp ce iau o gura din lichidul racoritor. El imi urmeaza miscarea apoi tuseste usor.
-Ce e? Ti-a ramas in gat?
-Spre nefericirea ta, nu.
Rad usor la afirmatia lui si il lovesc peste umar prieteneste.

Perspectiva lui Urs:

Ioana ma privea intr-un mod ciudat scanandu-mi fiecare miscare, asa cum faceam si eu de cand am cunoscut-o. Genele lungi ii incadrau ochii perfect, buzele mari ii erau murdare de ciocolata si arata al naibii de dragut.
-Ce-i? De ce te uiti asa la mine?
-Nimic, doar ca ai putina ciocolata aici.
Iau servetelul de pe masa si ii sterg ciocolata.
-Umm, mersi! Mergi cu noi spre liceu?
-Sigur!
Maia se apropie de masa noastra intinzandu-i Ioanei o geanta. Ioana isi ridica degetul aratator spre prietena ei scotandu-si portofelul din geanta.
Maia e o fata inalta, foarte draguta cu ochi de un albastru intens, parul ei avea aceeasi nuanta cu a Ioanei si prins intr-o coada de cal.
Ioana se ridica iar eu o urmez zambindu-i prietenos chelneritei. Ioana isi ia geaca intorcandu-se spre mine.
-Tu nu ti-ai luat o geaca?
-Nu e atat de frig!
Ea isi da ochii peste cap iesind inaintea mea. Sorin si Maia sunt langa noi si vorbesc despre petrecerea de sambata. Nu am de gand sa merg pentru ca nu e genul meu, in general eu si petrecerile... Nu prea merge. Ioana intinde mana spre mine prinzandu-ma de brat cand ma indrept spre partea opusa parcarii.
-Mergi cu noi!
Palma ei coboara dar o prind inainte sa imi paraseasca bratul. Desi era imbracata mai gros decat mine mana ei era rece asa ca am strans-o incercand sa o incalzesc.
Am intrat in masina care imi asum ca era a lui Sorin. Eu eram in spate cu Ioana in timp ce Maia si Sorin erau in fata.
-Astazi vii la mine? Ioana se inoarce spre mine privindu-ma ciudat.
-Da, la ce ora?
-Cand vrei tu.
Liceul imi apare in raza vizuala si respir usurat cand ma panichez cand imi dau seama ca am intarziat. Iesim din masina si grabesc pasul catre liceu dar mana rece a Ioanei ma opreste.
-Nu ne astepti sau ti-e rusine cu noi?
-Nu, doar ca am cam intarziat si-
-Oh, mai taci!
Dupa ce Sorin isi incuie si isi verifica de 3 ori masina ne indreptam spre clasa. De fiecare data cand incerc sa merg mai repede mana Ioanei o prinde pe a mea facandu-ma sa merg langa ei.
Profesorul ne-a privit ciudat si ne-a facut semn sa mergem la locurile noastre.
-Intarzia- oh, domnule Ursu!
-Oh, haideti domnule! M-a ajutat cu niste exercitii la chimie!
Profesorul o scaneaza pe Ioana zambind slab si dand afirmativ din cap.
-Atunci, domnisoara Stancu, abea astept sa vad notele de la testarea pe care am auzit ca o veti da luni!
-O sa fiti surprins!
Ioana se intoarce spre banca ei tragandu-ma de mana langa ea. In locul la care nici nu indrazneam sa ma uit atunci cand era al lui Alex. Daca m-ar vedea as fi mort.
-Um... Ioana! Sunt un tocilar, ai uitat?
-Si eu am hotarat sa iti dau o sansa, ai uitat? Ioana imi zambeste facandu-mi cu ochiul si apoi se intoarce spre  tabla.
***
-Hei, Andrei!
-Buna!
Ma dau din calea Ioanei lasand-o sa intre in apartament. Mama si Ana au spus ca au treburi iar eu am ramas singur.
-Ce mai faci?
-Bine, te asteptam. Tu?
-M-am tot gandit la ceva.
-La ce?
-Hai sa facem o intelegere! Ioana ma priveste printre gene asteptandu-mi raspunsul, ii fac semn sa continuie si zambeste. Deci, vii la petrecere iar eu o sa iau o nota mare in testul de luni!
-Mmm, cat de mare?
-8?
-Nu! 9-10!
-Oh, stii ce? Pff, cum spui!
Zambesc mandru apoi o ciufulesc trecand pe langa ea si intrand in camera.

Perspectiva Ioanei:

Zambesc in sinea mea si merg dupa Andrei in camera lui.
-Si, vrei sa te ajut sa iti alegi hainele pentru sambata?
-Nu, Ioana, facem exercitii!
-Dar-
-Nici un dar! Daca vrei neaparat, sambata vii si alegem impreuna! Hai acum!
Imi dau ochii peste cap si ma asez pe scaunul de la birou scotandu-mi lucrurile.
-Stii, nu as fi crezut ca vom fi prieteni, sau ca macar o sa imi vorbesti fara sa iti bati joc de mine.
Imi intorc privirea spre Andrei care era atent la o carte cu exercitii.
-Imi pare rau ca am fost rea cu tine, eu... Nu stiu, chiar te-am judecat gresit.
-Si eu pe tine. Dar acum a trecut, nu?
Dau afirmativ din cap si ii zambesc.

--------------------------

Holaaa, imi pare rau ca am intarziat cu acest capitol dar nu m-am simtit bine.
Scuzati-mi greselile dar am scris de pe telefon. Love u all! <3