Puţină, vorba vine, muzică, un pic de lectură, mişcări de aerobic, şi iată cum a trecut ziua fără ciocănituri în uşă şi fără invitaţii ciudate la cafea.
Privesc pe geam şi văd cum soarele se ascunde printre blocurile pe care le-a încins toată ziua, fără pic de milă şi acum dă răgaz uriaşilor de beton să se răcorească cu vântul serii ce a început să adie uşor!
Sunt trasă din mica stare filozofică de telefonul, care tocmai a înregistrat un mesaj.
- Pe bune? Îmi zic, ce ar mai putea fi acum.
Felul meu de a fi puţin ciudat, să zic aşa, mă face să am zile în care nu vreau să interacţionez cu nimeni. Azi e una din acele zile în care cred că am interacţionat cu prea multă lume pentru starea pe care o am.
Pufăind merg spre telefon şi glisez ecranul...
Bună, Miruna, să nu uiţi club The One ora 22.00, semnat your best friend for ever.
- Off, îmi pleznesc o palmă mintal, cum am putut să uit, am o singură prietenă, şi ea mereu trebuie să îmi reamintească de întâlnirile noastre lunare.
Privesc ceasul, este deja ora douăzeci, hmn, am timp, pregătirile mele pentru club, nu durează foarte mult, adopt un stil natural fresh, confortabil şi fără prea mult stres.
Pregătesc o cafea dacă tot am ratat-o pe a vecinului, aprind o ţigară şi gândul îmi zboară la băiatul cu un etaj mai jos.
- Este frumos, nu, vorbesc singură, şi haios, şi un zâmbet larg se creionează pe faţa mea! Mă bufneşte râsul de una singură, ce metodă a găsit, de unde naiba a scos melodia aia, de la naftalină?
- Hei, intervine vocea interioară, ce naiba faci, Miruna, la ce te gândeşti? Uiţi că te-a vrut în lenjerie intimă?
- Da, da, oftez şi sting ţigara, lasă, lasă, că sunt alţii mai răi de atât, trebuia tu voce, să îmi strici zen-ul acum...
Plictisită de atâta autoceartă, mă îndrept spre încăperile necesare pentru pregătirea de care am nevoie pentru ieşirea mea din această seară.
- Nouă şi jumătate, pff perfect, îmi spun, am timp suficient, iau cheile, telefonul, banii, le vâr în accesoriu numit poşetă şi mă îndrept spre ieşire.
- Bună vecina! Se aude glasul băiatului care stă pe bancă şi tocmai îşi stinge ţigara.
Se ridică în grabă de pe bancă şi mă urmează îndeaproape.
- Te rog, te opreşti 2 minute, insistă, atunci când, depăşită de situaţie, şi vrând să scap cât mai repede, grăbesc pasul!
Mă opresc şi mă întorc către el, ridic sprâncenele îmi aşez mâinile în sân.
- Bine ai fix două minute, spun, scot telefonul şi pornesc cronometrul.
- Eşti incredibilă, spune şi un zâmbet frumos, dar ce frumos... îi apare pe faţă.
- Timpul se scurge, Sorin, îi spun încercând să mă ţin tare, ce naiba, omul ăsta mă hipnotizează.
- Bine, bine, rosteşte cel din faţa mea şi ridică mâinile în semn de predare. În primul rând, vreau să îmi spui cum te cheamă...
- Miruna, i-o tai scurt, mă uit spre cronometru, nai ai un minut jumătate.
O nu, zâmbetul acela apare din nou.
- Aş vrea, să bem cafeaua aceea împreună, într-o cafenea...
- Ok, îi spun, fără alte melodii despre vecine, fără bubuituri în uşă şi fără aluzii la lenjerie intimă.
Îmi întinde mâna, asemeni unui camarad, dar îşi muşcă uşor buza de jos atunci când vorbesc de lenjerie, la naiba Miruna e bărbat, ce dracu e în capul tău?
- Ok, ok, mă cert din nou, măcar să se abţină să bem o cafea liniştiţi, are noroc, îmi spun, ador cafeaua şi îmi place şi el...
- S-a făcut, îmi răspunde, strângându-mi mâna, asemeni unui prieten vechi. Mâine dimineaţă, vin să te iau!
- Bun, spun îndreptându-mi spatele, ne vedem mâine dimineaţă, acum dacă mă scuzi, am o întâlnire de onorat...
Şi încerc într-o mişcare care eşuează să mă desprind din mâna lui, şi acesta mă trage cu cealaltă mână spre el. Mă apropie atât de mult, încât pot jura că mă va săruta.
- Distracţie plăcută, Miruna, este tot ce îmi spune, după care îmi dă drumul.
La naiba, am nevoie de toată stăpânirea de sine să nu mă fac una cu asfaltul.
Îmi restabilesc, repede echilibrul, şi sper să nu se fi văzut mica mea clătinare. Mă îndrept rapid spre taxiu şi sting cronometrul care îmi arată că cele două minute s-au transformat în cincisprezece. Răsuflu uşurată, când închid portiera, îmi pot calma bătăile inimii până ajung la club.
Of, ce mai zi de sâmbătă, parcă a durat o săptămână!
