Partea 5

304 30 7
                                    

Am ajuns la clubul unde prietena mea mă aşteaptă şi se agită din toţi rărunchii să îmi facă cu mâna.

- Miruna, începe ea să strige atunci când nu-i răspund cu aceeaşi agitaţie.

- Da, te-am văzut îi răspund plictisită.

- Ce s-a întâmplat, mă întreabă iscoditoare? Nu prea eşti în apele tale. Duce mâna la gură şi cască ochii cât mai tare posibil.

O privesc puţin uimită, nu prea par conştientă de starea mea. Adică, suntem la The One, urmărim clubul ăsta de atâta vreme, iar eu nu sunt deloc entuziasmată. Da, e frumos, e nou, este în vogă. Dar este... club, adică ce naiba, lumini care te orbesc mai rău decât să te ajute să vezi, muzică la maxim care va bubui şi a doua zi în creierul tău...

- Ştiu... zbiară fata de lângă mine fix în urechile mele!

- Ce ştii nebuno, sar un pas în spate speriată de vocea care mai că mi-a spart timpanele.

Se apropie de mine, îmi dă una peste nas şi îmi spune concluzia ei dintr-o suflare:

- Te-ai îndrăgostit! Şi ţopăitul ei îmi înconjoară trupul! Miruna, s-a îndrăgostit...

- Ce? Taci o dată îi ordon, parcă am fi la grădiniţă. Opreşte-te sau jur că te las singură aici.

Nu mai ştiu ce să îi spun ca să se oprească, se pare însă că ameninţarea de a o lăsa singură are efectul pe care îl doresc de la ea.

Se opreşte, mă priveşte în ochi, mă apucă de braţ şi mă trage după ea spre intrarea în club.

- Ok, îmi şopteşte de data aceasta, iar eu îi mulţumesc cerului că timpanele şi nervii mei sunt în siguranţă acum. Dar îmi eşti datoare, vreau să ştiu tot.
Spune ea şi spre norocul meu intrăm în încăperea în care, vorbitul oricum nu ne este permis.
Ne aşezăm la masa la care s-a chinuit de vreo două luni să o rezerve, iar aceasta îmi flutură telefonul sub nas, ca semn să începem discuţia prin mesaje, despre îndrăgosteala mea.

O privesc suspicios, şi tastez doar atât:
Ai înebunit? Nu am ce să îţi povestesc!
Arunc telefonul pe masă şi-i fac semn cu mâna că discuţia este încheiată. Prind paharul cu cocktail şi sorb lichidul aromat din el.

Pufnesc în râs de una singură, atunci când mi-l imaginez pe Sorin ce mutră a făcut când s-a trezit cu camera goală, dar mă şi trec zeci de fiori când îmi amintesc de modul în care mi-a urat distracţie plăcută.

Tresar însă, când îmi dau seama că am gândurile inundate de băiatul pe care l-am cunoscut abia în acea dimineaţă.

- Pe  bune? Vorbesc ca pentru mine, nu au trecut nici douăzeci şi patru de ore şi eu ce am făcut? Mă gândesc ca proasta la el. Dacă este un obsedat, sau un dezaxat mintal, Miruna, mă cert singură, revino-ţi.

Îmi îndrept privirea spre prietena mea, care nu mă slăbeşte din priviri, are un zâmbet tâmp şi îmi desenează inimioare. Sunt salvată însă de gaşca care se apropie de masa noastră, aşa că centrul atenţiei se mută pe noul nostru prieten, care i-a picat cu tronc fetei mult prea veselă, pentru starea mea.

Mă afund în fotoliul moale al clubului, mai iau o gură din cocktail-ul ce tronează în faţa mea şi mă las năpădită iar de imaginea lui Sorin.

- Ce dacă o fi un dezaxat? Mă întreb singură. Este unul extrem de sexi. Şi ce naiba caut aici? Nici măcar nu îmi doresc să fiu aici, dorinţa mea ar fi, să beau cafeaua aia cu el.

Nu înţeleg nimic din ce mi se întâmplă, ştiu doar că nu vreau la club, vreau să stau cu Sorin şi atât.

Profit de neatenţia prietenilor mei, pentru a mă ridica şi a părăsi locul, fără a le da prea multe explicaţii. Este pentru prima dată când nu vreau şi nu simt nevoia să stau înconjurată de ei.

Rămâi cu mine! ( Finalizat)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum