Conincidență sau destin?

Fară linişte

  Este penultima zi din vacanta de vară, iar soarele e pe cale să apună, parca facandu-mi in ciudă si strâbandu-se spunând "Hei, azi o să apun mai repede pentru că vreau ca ultima ta zi la mare să se sfârşească, nie nie nie". Dar mă rog, asta e. Peste două zile o să merg la o şcoala nouă unde nu cunosc apoximativ pe nimeni, oricum nu prea imi plăcea vechea scoală, nici nu vreau să mă gandesc la scoală, acum vreau doar să termin capitolul din carte, si sa merg să dorm, pe vecie dacă se poate.

  Evident, cum să pot, eu, sa citesc in linişte, desigur că tefonul trebuie să vibreze, si ce să vezi este fosta mea iubită, care mă face nesimțit, si porc, si multe altele, doar pentru că m-am despărțit de ea cu pretextul că mă plictiseste, dar ce sa fac dacă asa e? Şterg notificarea şi îmi inchid telefonul, apoi decid să mă plimb pe langă piscină in timp ce citesc, oricum nu prea mai e lume pe aici. Ador liniştea, liniştea este cel mai frumos sunet pe care poti să il auzi, însă liniştea este atât de uşor perturbabilă, dau pagina, şi imediat după, cineva se loveşte de mine şi cad cu tot cu acea persoană în apă, dau disperat din mâini şi din picioare ca să ies la suprafață, confuz de ce tocmai s-a întamplat, si când în sfarşit ies din apă, îmi aduc aminte de carte , o văd plutind cam prin mijlocul piscinei, apoi in fața mea un băiat puțin mai înalt decât mine, mult mai bine făcut, cu părul si ochii negrii, murmură ceva ce par a fi nişte scuze, dar mie nu-mi prea pasă:

  -Cartea mea, țip eu, treci şi adu-mi cartea, imediat!

  Fară sa mai spună ceva, speriat de reacția mea, se aruncă in piscina după carte, Doamne cât de furios sunt, de ce nu pot să fiu lasat în linişte si pace măcar o ora sau jumătate de ora, nu, eu trebuie să fiu perturbat din cinci in cinci minute. Îl vad pe băiat înotand înapoi spre mal, iese din piscina cu cartea mea în mâna, iar eu mă reped şi i-o zmulg cu furie, nici măcar nu m-am uitat să vad ce reacție are:

  -Sublim, majoritatea paginilor sunt indescifrabile, cum se presupune că o să citesc eu asta? Mă răstesc eu arătandu-i cartea.

  -Scuze, o să îți cumpar alta, spune el puțin confuz, văzand cât de tare mă afecteaza, te-ai lovit? Mă înteabă el înclinănd capul într-o parte.

  Eu mă aşez în fund cu picioarele în piscina, fiind extrem de supărat că sfârşitul acestei zile a decurs atât de prost, mâine mă întorc acasă, iar poimâine trebuie să merg la şcoală, oftez şi îmi plec umerii:

  -Nu am pățit nimic, spun eu cu jumătate de gură.

  -Eşti sigur? Mă întreabă ajezându-se lângă mine, de ce eşti atât de trist atunci, ți-am spus că o să îți cumpăr altă carte.

  Nu ştiu dacă ar trebui să vorbesc cu un tip care mi-a distrus o carte şi apoape că m-a înecat in piscina, dar, mă rog, ce se mai poate întampla?

  -Pai peste doua zile începe şcoala, iar eu m-am mutat la o şcoala nouă, îi raspund eu încercând să deschid telefonul ca să văd dacă mai funcțonează după căzătura în apă, iar eu nu cunosc pe nimeni, nu că mi-ar păsa ce cred alții despre mine, în general oamenii nu mă plac pentru că sunt prea sincer.

  -Sinceritatea e bună, şi sunt sigur că o să te descurci tu, mi se pare că te-am mai văzut, unde te-ai mutat?

  Mă pregăteam să ii raspund când mi s-a deschis telefonul şi a început să vibreze cu mesajele de la Maria, oh, pâna şi numele ei mă plisctiseşte, văd că se uită ciudat când deschid repede carcasa telefonului si îi scot bateria aşa că încep să vorbesc: