Conincidență sau destin?

Petrecerea cu probleme

-O să cad, mă plâng eu, o să cad şi o să îmi rup gâtul.
Victor încearcă să mă învețe să schiez, chiar dacă de data asta am fost atent şi am ascultat tot ce mi-a spus Victor, tot mă aşteptam să eşuez şi să cad fix în cap.
-O să fii bine, mă încurajează el, eu o să fiu fix în spatele tău, ai încredere.
-Am, dar ăsta e un sport, ştii ca nu sunt bun la sporturi, continui eu să mă văicăresc.
-Fă doar ce am repetat şi o să fii bine, îmi spune el, ştiu că poți.
Omul ăsta o să ajungă să mă convingă şi să port trening, respir adânc, fac exact cum mi-a spus el şi pornesc pe pantă cu un țipăt, totul merge bine până trec peste ceva şi mă dezechilibrez, dar Victor mi-a explicat şi cum să îmi recapăt echilibrul, eram mândru de mine că am reuşit să nu cad prima oară cand mergeam pe schiuri, dar m-am bucurat prea repede, stunci când ajung jos şi încerc să frânez, cad pe o parte. Victor îşi dă repede snowboardul jos şi vine la mine îngrijorat, dar eu îmi descfac schiurile singur şi îl iau în brațe fericit.
-Eşti bine? mă întreabă el.
-A fost şmecher, încep eu, de data asta vreau pe pista mai mare, cred că mă descurc, deşi cred că nu ştiu să frânez cum trebuie, dar o să îmi iasă până la urmă.
-Sunt convins, spunr Victor, dar nu o să mergem pe pista mai mare încă, şi nu uita că ai spus că mă înveți să patinez.
-Bine, îi răspund, ne mai dăm de câteva ori şi mergem la patinoar. Ți-am cumpărat o pereche de patine imediat după ce mi-ai spus că nu ştii sa patinezi, nu te las să îți închiriezi, în general alea sunt urâte şi uzate.

Patinoarul era destul de mare, dar nu prea plin, îl țin da mână pe Victor, care e pe cale să cadă.
-Păi, încep eu să îi explic, patinatul e mai mult o artă decât un sport, când patinezi ai nevoie de elganță şi grație, ține-te bine până fac o demonstrație.
Îi dau drumul şi pornesc în viteză făcând un tur al patinoarului, în turul ăla am patinat şi cu spatele şi într-un picior, Victor părea impresionat, deşi mie mi se părea mult mai greu ce făcea el, merg lângă el şi îl iau de mână, şi îi fac semn cu capul ca să pornim.
-Acum eu o să îmi rup câtul, se văicăreşte el amuzat.
-Nu îți rupi nimic, spun eu, cum ai spus şi tu, sunt cu tine, ai încredere. În primul rând încearcă să stai mai drept şi nu îți încorda picioarele, relaxează-te, el ofteză şi îmi urmează sfatul, dar era să cadă pe spate, însă eu îi redau echilibrul.
-Patinatul e foarte greu, îmi mărturiseşte el.
-Asta doar pentru că tu te bazezi numai pe forță, îi explic, şi aici e nevoie de forță, dar într-o proporție mai mică, te mişti prea butucănos şi rigid, mişcă mai mult picioarele.
A prins destul de repede mişcările, până la urmă e sportiv, iar patinatul e un sport. Încep să patinez cu spatele ca să îl fac să meargă mai repede, când începe să ptineze mai repede şi să mă împingă el pe mine.
-Sunt impresionat, îi mărturisesc, te descurci foarte bine, dar nu mă aşteptam la mai puțin din partea ta.
-Învăț repede, spune el.
-E mai mult de atât, îl linguşesc eu, te pricepi la orice sport.
-Nu chiar, raspunde el, dar îmi place să încerc lucruri noi. Diseară e petrecerea aia, şi o să fie acolo doamna şi domnul Russo, iar la cum îl ştiu eu pe profu' o să se amețească, probabil că nu o să observe dacă o să stai la mine în cameră.
-Să sperăm, îi spun eu, altfel o să fim pedepsiți tot anul.
Toți am hotărât să mergem la o petrecere organizată de proprietarul hotelului, toată lumea o să fie acolo şi probabil ca toată lumea o să se amțească puțin, inclusiv noi, o să fie distractiv. Mă întrebam oare ce o să facă doamna Russo la petrecere? Probabil până şi ea o să se distreze. Îmi dispar toate gâdurile despre petrecerere, când Victor mă ridică, şi continsă să patineze, cum e posibil să fie atâte de bun, acum cateva minute nu se putea ține pe picioare, ăsta e Victor. Mă lasă jos, dă peste o bucată de zăpada şi cade trăgându-mă peste el, îl sărut amuzat şi fericit că măcar nu a ştiut din prima ce să facă câd se dezechilibrează, altfel ar fi fost prea de tot.
-Ai uitat să îmi spui ce să fac când mă dezechilibrez, îmi spune el.
-Cazi, mă săruți, apoi te ridici şi repeți a doua parte, glumesc eu.
-Dar de să fac ca să nu cad? întrebă el amuzat.
-Sincer nu ştii, recunosc eu râzând, poate că ştiu să patinez cu spatele şi să fac câteva chestii, dar când cad, cad.
-Am înțeles, oricum îmi place prim variantă, spune el.