Conincidență sau destin?

Care e logica?

  -Aron, strig eu, Aron, trezește-te!

  Aron se ridică cu greu și se freacă la ochi, apoi mă privește confuz, râd scurt de cum îi stă părul, apoi îi arăt cu degetul, un păianjen absolut oribil, care era pe din afara cortului, dar mă deranja foarte tare.

  -Am arahnofobie, îi explic eu, de fapt, mai mult îmi e scârba, urăsc cam toate insectele și arahnidele, scapă de ea, te rog!

  Acum el râde de mine, apoi lovește cortul cu mâna, iar păianjenul dispare, răsuflu ușurat, apoi îmi las capul pe umărul lui.

  -Ce faci treaz la ora asta? mă întreabă el.

 -Mi-ai dat drumul la mână și cred că am visat iar urât, răspund eu, așa că am aprins lanterna, ca să văd unde ești, și am văzut păianjenul ăla scârbos.

  El dă ochii peste ca și iese din sacul de dormit și se pune peste el, îmi face semn să vin mai aproape, apoi mă ia în brațe.

  -Nu o să îți fie frig? îl întreb eu.

  -Nu, răspunde el, o să fiu bine, dormi acolo.

  Râd scurt, apoi închid ochii, el stinge lanterna, îi simt respirația pe creștetul capului, era liniștitor, mă apropii mai are de el, ca să mă asigur că primește din căldura mea, deoarece eu eram înfofolit în sacul de dormit, încep să adorm încet, până când o lumină mă orbește, îmi mă întorc ca să văd cine e, iar Aron ridică capul, erau Valentin și Victor, le disitng cu greu fața, încă nu m-am obișnui tu lumina, dar îmi dau seama că sunt ei, Victor iese repede din cort, iar Vlentin încearcă să îi spună ceva, dar renunță și se întoarce spre noi.

  -Credeam că Denisa o să fie cu tine în cort, îmi explică el, oricum, voi doi sunteți împreună? Pentru că asta crede Victor acum.

  -Nu, răspund eu răstit, nu suntem împreună, am visat urât, atâta tot. Ce vreți cu Denisa?

  -Victor s-a lovit la mână, și mă gândeam că ea are trusa de prim ajutor la ea, și știe să o folosească.

  -E bine? întreb eu ridicându-mă.

  Mă ridic și vreau să ies din cort, dar Valentin se pune în fața mea.

  -A cam lovit o priatră cu pumnul, îmi explică el, apoi se uită afară din cort, acum lovește un copac.

  Îl împing pe Valentin din cale și mă duc la Victor, care lovea furios în copac, ca și cum ar fi un sac de box, merg la el și îl opresc, îi iau mâinile într-ale mele și le studiez, avea răni pe toată suprafața pumnilor, mai ales la mâna dreaptă, el își trage repede mâinile, apoi îl privesc fulgerător, fix în ochi.

  -Ce crezi că faci? îl întreb eu.

  El nu îmi răspunde, privește în altă parte, îi vedeam destul de bine fața, chiar dacă singura lumină venea de la un minifelinar prins de o creangă, încă nu voia să îmi vorbească, dar asta nu era problema principală aucum, așa că îl iau de îngheietură și încerc să îl trag după mine, dar se opune.

  -Victor, tremină cu prostiile! exclam eu.

  El tot nu spune nimic, dar nu se clintește, iar eu nu puteam să îl mișc, fără sa îl lovesc, așa că alerg și aduc trusa de prim ajutor și o sticlă cu apă, dar el tot refuză să coopereze.

  -Lasă-mă să te ajut, te rog, îl implor eu.

  El se întoarce cu spatele la kine și vrea să plece, dar eu las sticla și trusa jos, apoi îl îmbrățișez, îmi proptesc capul pe omoplatul lui, însă tot nu spune nimic, dar măcar nu pleacă, îmi desprinde mâinile din jurul lui, apoi se așează pe un butuc și îmi întinde mâninile, merg și mă uit la mâinile lui, îi văd inelul de pe mâna stângă, nu avea nimic, dar avea sânge pe el.