Conincidență sau destin?

Foarte sigur!

           Cineva mă lingea pe față, nu voiam să mă trezesc, dormeam foarte bine.

           -Victor, ce naiba faci? întreb eu fără să deschid ochii, încetează!

           Deschid ochii, dar Victor dormea, era Luxor, probabil restul au plecat deja ca sa începă pregătirile pentru ziua lui Victor. Îl iau pe Luxor de pe mine și mă ridic din pat fără să îl trezesc pe și pe Victor, când ajung la ușă văd că se întoarce să mă ia în brațe, dar dă cu mâna în gol, spre bucuria mea, nu se trezește. Cobor în bucătărie și îmi fac repede o cafea, am dormit cam mult, adevăul era că a trebuit să îl țin treaz pe Victor, ca să doarmă mai mult azi, să nu întrebe pe unde e toată lumea și de ce sunt doar eu pe aici. Luxor sare lângă mine și se apropie de cafea.

           -Nu Luxor, îi spun eu, tu nu ai voie să bei cafea, îți pun lapte și mâncare imediat, nehalit mic ce ești.

           Îl pun jos. iau din figider laptele, apoi îi iau mâncare dintr-un dulăpior de sus și i le pun în bolurile lui, iar el se repede ca și cum nu ar mai fi mâncat de când s-a născut, clar e motanul meu, așa mă arunc și eu pe cafea.

           -Masa e servită! exclam eu către el.

          Iau o gură de cafea, apoi mă întind, după care mă îmbrățișez singur pentru că îmi era puțin frig, dar două mâini mă cuprind, iar frigul părea că nici măcar nu a existant.

          -La mulți ani frumosule, spun eu.

          -Asta a fost o drăgălășenie? întreabă el apoi mă ridică pe mobila din bucătărie.

         -Parțial, răspund eu privind în altă parte, știi că mai fac excepții, și având în vedere că acum ai optsprezece ani, plus că e mai mult un adevăr decât o drăgălășenie...

           -Shh... mă oprește el apoi mă sărută.

           -Mmm, îngăim eu, dacă e ziua ta, nu înseamă că poți să îmi dai ordine.

           El râde și mă sărută din nou, dar de data asta nu îl mai opresc, trebuia să trag de timp și așa trăgeam cel mai bine de timp, Luxor și-a terminat mâncarea și sare în poala mea stând fix între mine și Victor.

            -Luxor pare gelos, afirmă Victor amuzat.

            -Luxor trebuie să înțeleagă că sunt ocupat și că o să ne jucăm mai târziu, spun eu luându-l din poala mea și așezându-l lângă mine. Unde rămăsesem?

             El zâmbește, iar eu îl trag spre mine, toul era perfect până aud că îmi sună telefonul și îl văd pe Luxor.

            -Doamne Luxor, e cafeaua mea, țip eu la el.

            -Merg eu să văd cine e? întreabă Victor.

            -Nu! exclam eu repede, tu joacă-te cu Luxor și pune-mi altă cafea, te rog!

           Aprobă și fug repede să văd cine mă sună, era Amanda, sper că nu s-a întâmplat ceva, răspund, și o aud spunând câteva „oridine" cuiva.

            -Spune Amanda! mă răstesc eu.

            -Hei, spune ea, de ce nu mi-ai spus că tatăl vitreg a lui Victor e bolnav?

            -Ce?

            -Bolnav cu capul, o aud pe Kate țipând.

            -Da...spun eu, nu mi se părea ceva necesar!