Conincidență sau destin?

Nu mă așteptam

  -Ron, dragule ce faci?

  Îh, mi-a spus „dragule", cine crede ea că este, doar pentru că e noua viitoare soție a tatălui meu, nu înseamnă că poate să îmi spună așa, oricum, ce caută ea aici, dacă ea este aici, asta înseamnă că și tata este aici, decid totuși să îi zâmbesc larg, într-un mod crispat.

  -Rosse, pe aici, răspund eu, tu ce faci... aici?

  -În vacanță, cu familia, îmi explică ea, tatăl tău e pe aici cu Linda.

  -Cine e Linda? Tata nu ți-a spus că nu îmi place să cunosc persoane noi? Nu contează, îți spun eu, nu îmi place să cunosc persoane noi! exclam eu nervos.

  -Linda e sora ta vitregă, spune Rosse, sigur o să își placă.

  -Ah, îmi pare rău, am deja un frate vitreg, îl cheamă Nathan, nu mai am nevoie și de o soră vitregă, nici de o mamă vitregă, nu am mai discutat despre asta? o întreb eu.

  Rosse mă privește tristă, când o fată blondă sare lângă ea și îmi face cu mâna, eu râd forțat, apoi îmi îngustez buzele și îmi arcuiesc o sprânceană.

  -Ea e Linda, spune Rosse, Linda, el e fratele tău vitreg Ron.

  -Bună, țipă ea făcându-mă să tresar, sunt încântată să te cunosc.

  Îmi întinde mâna, ce trist, mă uit o clipă la mâna ei, apoi zâmbesc forțat către ea, este o fată drăguță și înaltă, seamănă cu mama ei, cunoscutul de persoane noi mă face irașcibil mereu, încerc totuși să rămân calm.

  -Și eu, mint sec.

  -M-a sunat Mark, a spus că a ajuns, i se adresează ea lui Rosse, uite-l acolo. Mark!

  Fata asta țipă cam des, tipul care vine lână noi, îmi zâmbește dar nu spune nimic, și el e tot blond, și seamănă tot cu Rosse, părea mai mare decât mine cu câțiva ani, aproximativ de aceeași vârstă cu Aron.

  -El e celălalt frate vitreg al tău Mark, mă lămurește Rosse.

  Cred că grimasa mea revoltată sau poate privirea mea frustrată m-a dat de gol, dar trei frați vitregi, sunt prea mulți, îmi ajunge Nathan, el a fost primul și sincer, pe el îl plac mai mult decât pe tipa radioactiva sau pe tipul care nu a vorbit până acum.

  -Tu trebuie să fii Ron, vorbește mutul, mă bucur să te cunosc, Don ne-a spus atâtea despre tine.

  -Nu-mi pasă, mărturisesc eu, mie nu mi-a spus nimeni nimic despre voi, dar stați calmi, nu prea vreau să știu nimic despre voi, doar pentru că mama voastră este împreună cu tatăl meu, asta nu înseamnă că sunt nevoit să vă plac sau să vă cunsoc măcar.

  Cei trei se privesc nedumeriți, mă gândesc să îi fac să mă urască, mă pricep la asta, din trei propoziții pleacă toți plângând spunând că nu mai vor să mă vadă vreodată.

  -Dar noi vrem să te cunoaștem, tatăl tău a spus că faci haine, și îmbraci oameni, mi se pare foarte tare, pot sa vad pe cineva imbracat de tine? Tatăl tău ne-a povestit despre prietenu tău care joacă baschet, lui Mark îi place să alerge, e foarte bun, chiar are niște medalii... turuie ea.

  O întrerup pocnind din degete, de două ori, în fața ei, spre fericirea mea, se oprește și mă privește zâmbind, și eu vorbesc mult, dar ea ridică și coboară tonul într-un mod cuidat.

  -Am înțeles, poți să îmi scrii biografia. Aș mai vrea să vorbesc cu voi, dar mă așteaptă prietenii mei la piscină, le spun eu.

  -Și noi mergem la piscină, țipă fata entuziasmată. Și Don trebuie să fie pe acolo.