Conincidență sau destin?

Ce e cu el?

           Îmi turnam cafea in ceașcă și căscam violent, când îmi întorc capul și îl văd pe Nathan lângă ușă, se pregatea să plece, dar m-a văzut și vine spre mine, nu voiam să vorbesc cu el, tot încearcă să mă facă să-l iert pentru ce a făcut acum câteva zile, dar nu e atât de ușor pe cât credea el.

            -Vreau să ies, Nathan, îi spun eu, pleacă din ușă sau te ajut eu să pleci!

           -Măcar ai vorbit cu mine, facem progrese.

           Îmi dau ochii peste cap și îl împing violent în umăr ca să se dea din ușă. Când ajung pe scări încearcă din nou să mă orpească.

           -Stai, spune Nathan, vreau să vorbim.

           -Ți se pare că mie îmi pasă de ce vrei tu? îl întreb eu. Oricum tu nu trebuia să pleci undeva?

           -Hai Ron, se smiorcăie el, cât timp o să mai stai supărat pe mine?

           -Păi am loc în orar să fiu supărat e tine, îi răspund făcând o pauză ca să îmi mângâi bărbia, cam o eternitate, tu ce părere ai?

            Chiar dacă am pus o întrebare, nu așteptam răsăpuns, mă bucur când aud ușa de la ieșire, asta înseamnă că pentru ceva timp am scăpat de el, ceea ce mă supăra totuși, e faptul că știu că a plecat să se vadă cu Denisa, eu și Denisa ne-am împacat, dar nu pot sa spun același lucru și despre ea și Valentin, am rugat-o să îl ierte, însă tot ce mi-a spus a fost, că se mai gândește. Merg în cameră unde Victor dormea, mă opresc ca să îl privesc, încă nu pot să cred că am fost aproape să îl pierd.

            -Ești foarte ciudat când te uiți așa la mine, spune el deschizând un singur ochi.

            -Păi intenționam să te leg cu un lanț de calorifer în somn, ca să nu mai pleci vreodată de aici, glumesc eu, dar mi-ai stricat planurile.

          Sar peste Victor, iar el se întoarce cu tot cu mine și îmi blochează mâinile.

          -Cred că se poate rezolva și fără să mă legi, afirmă el amuzat.

          -Pff, și unde mai e distracția? îl întreb eu ranjind.

         Îmi dă drumul la mâini, când vrea să mă sărute îl trag de păr și îi dau capul într-o parte, apoi îl mușc de gât.

         -Acum ești o creatură a nopții, muahaha, îi spun eu. O să trebuiască să stai doar în casă, dacă nu vrei să te transformi în cenușă.

         -Nu-mi plac vampirii, mărturisește el.

         -Ce trist, pentru că acum ești vampir.

         -Păi atunci, spune el ridicând din umeri, cred că o să-ți beau sângele.

         -Nu poți să faci asta, eu te-am făcut vampir, trebuie să fie o regulă sau ceva.

        Dă ochii peste cap și încearcă din nou să mă sărute, de data îi dau voie, pentru că sunt un vampir alpha bun, deși sunt destul de sigur că alpha era la vârcolaci. Îmi sună telefonul, care era pe noptieră, încerc să mă întind după el, dar Victor îmi prinde mâna înainte să ajungă la telefon.

       -Poate să aștepte, afirmă el continuând să mă sărute.

       -Și dacă nu poate? îl întreb oprindu-l.