Prea multe minciuni strică!

186 22 1
                                    

-Hei, începe blonda, nu am....
-Hei, O...ri....sa, da Orisa, o întrerup eu, nu am apucat sa vorbim aseara despre chestia....aia.
-Nu, spune ea privindu-mă confuză, eu de fapt am vrut să-l...
-Să-l atingi pe Victor, ridic eu tonul întrerupând-o iar, asta a fost primil lucru la care m-am putut gândi, dar puteam să justific ceva totuşi cu asta.
-De fapt.... încearcă să spuna dar o întreup din nou.
-Ştiu că de fapt tu studiezi, fac o pauză uitându-mă disperat la Victor, muşchii, aşa că ai vrut să îi ceri lui Victor să te lase să te uiți la el.
Denisa se uita confuză, Victor sttâmba din nas, Valentin era pe cale să leşin, iar eu încerc să îmi folosesc toată imaginația ca să-l ajut pe Valentin să iasă din situația asta, plus că nu vreau ca Denisa să afle aşa. Denisa nu e proastă, ba chiar e prea deşteaptă, aşa ca trebuie sa fac ceva repede,
-Dar fato, spun eu ridicând puțin tonul, nu poți să îmi atingi iubitul fără să rămâi cheală, aşa că hai mai bine să vorbim noi între patru ochi.
O iau pe Blondă de mâna şi o duc tocmai în celalt colț al camerei, în timpul asta îi scriu şi une mesaj lui Victor "Dacă întreabă Denisa ce a fost asta spune-i că a început să te pipaie cat timp eu am fost la baie şi că tu nu ştiai ca eu ştiu". Doamne, mințitul e oribil, inima îmi bate mai să-mi iasă din piept.
-Ce dracu tot faci băiete? mă întreabă ea răstit, eu am vrut să îl întreb pe băiatul frumos de aseară cum îl chemă, şi poate să îi cer numărul de telefon. Se pricepe.
-Taci şi ascultă, o sfătuiesc eu, dar mă întrerupe
-Tu să asculți, nimeni nu stă în calea mea şi...
Îi întorc mâna, iar ea geme ca şi cum i-aş trage-o, aşa că mă uit scârbit la ea, am noroc că nu prea e lume în cofetărie la ora asta, dar chelnerița se uită la noi, iar eu îi fac cu mâna zâmbind, îmi răspunde şi îşi vede de trebă. Îmi întorc capul spre pițipoancă şi îi smucesc din nou mâna.
-Ascultă la mine fato, scuip eu, tipul frumos de aseară, rămâne tipul frumos de aseară şi atât, tu nu trebuie să ştii cine e, nu însemni nimic, aşa că recomand să pleci, pentru că nu vreau ca armonia mea să fie stricată de o curvă, tonul meu crestea pe măsură ce spuneam cuvintele, pe ultimul aproape strigându-l.
-Şi dacă nu vreau? întreabă ea.
Îi întorc şi mai tare mâna, aproape că stă în genunchi, iar eu o privesc de sus.
-Dacă nu vrei, mă răstesc eu, te fac să vrei, ştiu că tu probabil te ocupi cu disteusul vieților oamenilor, dar cu viața prietenilor mei şi a mea, nu-ți iese.
-Bine gata, gata, spune ea văicărindu-se, plec, plec.
O ridic şi o împing spre uşă, îi fac semn cu capul să plece odată, iar ea îmi aruncă o privire sfidătoare, dar pleacă. În sfârşit mă calmez. Mă întorc la prietenii mei, Denisa părea nervoasă, la fel şi Victor, care îi arunca priviri dojenitoarea lui Valentin.
-S-a întâmplat ceva? întreb eu cu un zâmbet.
-Voiam să spun acelaşi lucru, răspunde ea, pentru mi se pare că s-a întâmplat ceva, iar eu sunt singura care nu ştie.
De ce prietena mea cea mai bună trebuie să fie deşteaptă? Caut ajutor de la Victor şi Valentin, dar ei se uită în altă parte, mulțumesc pentru nimic.
-Păi fata aia, spun eu ca şi cum ar urma ceva extraordinar de interesant, dar nici eu nu ştiu ce urmează să spun, s-a dat la Victor, iar eu am vazut-o, şi ea a spus că studiază muşchii, dar eu evident că mi-am dat seama cu minte, pentru că....ea....adică despre ce tot vorbesc, nu poți studia muşchii pe cineva care are încă pielea pe el, şi era evident că mințe, şi m-am enervat foarte tare acum că a venit aici, da asta am decis să scap de ea cât mai repede.
-Frumoasă poveste inventată pe moment, spune Denisa, dar nu sunt proastă.
Nu e, şi mă enervează, dacă era proastă, totul ar fi fost mult mai uşor. Voiam să îi spun adevărul, dar apoi văd privirea rugătoaroare a lui Valentin, lui chiar îi părea rău pentru ce a făcut, plus că nu era conştient de ceea ce a făcut. Îmi vine o idee, Victor e la fel de supărat ca Denisa, doar că el e supărat pe Valentin, însă ea nu ştia asta. Văd că Victor se uită în altă parte, iar eu îi fac un semn către el, iar Denisa înțelege imediat, îmi arată telefonul, şi înțeleg câ vrea să vorbim prin mesaje.

Conincidență sau destin?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum