Conincidență sau destin?

Perspectivă

          *Perspectiva unui adoleşcent*

  Prietenii mei vorbesc, dar atenția mea este atrasă de băieții care stau pe banca din fața noastră şi se țin de mână, sunt de la aceeaşi şcoală cu noi, le ştiu numele Victor şi Ron, tot oraşul îi ştiu, şi tot oraşul le acceptă relația sau cel puțin se prefac că o acceptă. Eu nu aş fi vut curajuls să îmi recunosc orientarea sexuală în fața întregii lumi, mi se pare foarte inspirațional.

  Mai nou, când veneau în parc aveau şi un câine, dar acum nu l-au adus, probabil că au decis să fie doar ei doi azi. Băiatul mai slăbuț, Ron, se ridică în picioare şi pare că povesteşte ceva, gesturile lui fluide mi se pare foarte amuzante, dar din câte am auzit de la alte persoane, nu vrei să îl calci pe coadă, probabil de asta nu se ia nimeni de relația lor, pe lângă asta, Victor e căpitanul echipei de baschet a şcolii, cine s-ar lua de el, şi este un oraş mic, toți se cunosc între ei.

  -Hei, omule, eşti aici cu noi?

  -Da, răspund eu, aici sunt.

          *Perspectiva unei adoleşcente*

  
  Când doi băieți intră într-un restaurant ținându-se de mână, trebuie să le atrag atenția şi celorlalte fete, aşa că o lovesc pe sub masă pe Andreea, care stă cu spatele la ei, iar ea îi atrage atenția lui Dot, care stă lângă ea, amândoua se întroc, deloc subtil, şi se uită la ei, dar cei doi nu par că observă, se aşează la o masă şi cel mai musculos îl sărută pe celălalt pe frunte.

  Toate ne aruncăm priviri su subânțele, mai puțin Cassandra, care doar îşi dă ochii peste cap.

  -Puteți să fiți mai ciudate de atât? întrebă Cassandra împingându-şi ochelarii cu degetul.

  -Calmează-te Cass, spun eu.

  -Da, mă susține Dot, nu e ca şi cum tipii ăia sunt necunoscuți, sunt Victor şi Ron, mergem la aceeaşi şcoală.

  -Asta nu înseamnă că este normal să vă uitați la ei ca şi cum ar avea coarne, se răsteşte Cass.

  -Victor ar fi la fel de sexy şi cu coarne, afirmă Andreea, îmi place de el din clasa a cincea. Amândoi sunt cu un mai mari decât noi.

  -Aşa şi? se revoltă Cass. Nu e ca şi cum ai avea curajul să vorbeşti cu Victor.

  -Să nu mai vorbim că băiatul cel nou pare că taie prin stâncă cu privire, spun eu. O uite, o stâncă în cale, nicio problemă. BOOM.

  Îmi închid pumnul şi îl deschis, apoi începem să râdem, desigur, cu excepția Cassandrei, care are un altfel de umor.

  -Aia e o explozie Jess, îmi explică ea, nu o tăietură.

  -Eh, detalii, afirmă Dot, eu oricum nu înțeleg de unde a apărut băiatul ăla şi l-a înhățat direct pe căpitanul echipei de baschet.

  -Ştiiiu, spune Andreea, îl urăsc pe băiatul ăla, mi l-a furat pe Victor.

  -Nu poți să urăşti pe cineva fără ca măcar să cunoşti persoana respectivă, se răsteşte Cass, nu ți-a furat nimic, iar "băiatul ăla"  are un nume, îl chemă Ron.

  Noi trei ne aruncă priviri rapide, cu nişte zâmbete şirete, Cass pare să le observe lipindu-se de spătarul scaunului, neştiin la ce să se aştepte.

  -Să ştii că dacă scapi de ochelari şi îți desprinzi părul, încep eu, ai putea să îl cucereşti pe Ron.

  -Aşa Victor ar fi disponibil, continuă Andreea.