Capitolul 5

342 18 8
                                    

                       "Ashton...pot sa te intreb ceva?"

Si-a ridicat buimac capul, incercand sa-si dea seama ce se auze. Pentru el, era inca o iluzie faptul ca o tinea intr-un final in brate. I-a dat parul matasos dupa ureche, aproband somnoros din cap.

                      "De ce eu?  Sunt atatea fete in liceu, mult mai frumoase ca mine si cu toate ast..."

Acesta si-a lipit buzele de ale ei, facand-o sa taca. Aceasta si-a infipt maiile in parul lui carliontat, intensificand sarutul. Mainile lui se plimbau tandu pe soldul ei, ridicandu-si usor tricou.

               "Nu Ashton. Am luat-o de la inceput, o luam incet. Acum te rog frumos sa imi raspunzi."

                "Nu stiu de ce te iubesc. Mi-ai parut speciala de cand te-am vazut. Ai fost singura din scoala care nu si-a scos toata trusa de machiaj, atunci cand am intrat in clasa, nici macar nu te uitai la mine.  Am incercat sa aflu mai multe despre tine dar toti imi spuneau ca nu stiu absolut nimic despre tine. Am aflat ca esti un copil rebel, care raspunde profesorilor dar...cred ca este doar o aparenta. Nimeni nu stie ceva despre tine pentru ca nu ai lasat pe nimeni, niciodata, sa iti patrunda in suflet. Lasa-ma pe mine! Lasa-ma sa te cunosc! Nu iti voi face rau!"

Ochii fetei s-au umezit pentru a treia oara in acea zi. Plangea de bucurie. A gasit intr-un final o persoana ce vrea sa o cunoasca, care nu se lasa condus de aparentele de zi cu zi. I-a simtit degetele calde pe obrajii umezi, stergandu-i lacrimile. I-a sarutat parinteste fruntea, apoi s-au intors la filmul lor.

Atentia i-a fost distrasa in mai putin de cinci minute, cand i-a simtit mangaierea fina pe pielea ei rece. Se simtea invadata de caldura, de iubire. Ani...au trecut ani de cand nu a mai simtit aceasta iubire. Iubirea sincera ce apare foarte rar, de doua ori in viata. Ea a fost o persoana norocoasa, a primit o a doua sansa la viata. A aparut cineva care a reusit sa-i deschida ochii si sa o faca sa iubeasca din nou.

Si-a mutat privirea spre barbatul de langa ea, ce vroia sa parca concentrat pe film si popcorn insa era foarte clar faptul ca o privea cu coada ochiului. Pentru prima data isi dadea seama cat de frumos este. Avea trasaturi bine-definite, pometii putin proeminenti, parul rebel, carliontat si ochii...ochii caprui. Avea cei mai frumosi ochi pe care ii vazuse vreodata. Desi, in trecut, ura baietii cu ochii caprui, pe ai lui, pur si simplu ii adora.

Okeei, asta a fost capitolul 5 si sper sa fi fost destul lapte si destula miere pentru ca o sa urmeze...o sa urmeze multe lucruri si nu vreau sa spuneti ca nu au avut si momente dragute. 

Va multumesc ca imi cititi cartea si va astept comentariile. Va pup.:* 

The story of usUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum