The story of us

Capitolul 20

             "Juliet, de naiba se intampla cu tine?"

Juliet privea absenta ploaia ce se prelingea pe fereastra, in timp ce Cara incerca sa poarte o discutie cu ea. Toata aceasta discutie era imposibila, avand in vedere starea ei de spirit.

Lupta din interiorul sau era crancena si era convinsa ca o va pierde. Balanta inimii ei se inclina vizibil spre Ashton, insa, pentru ea, fericirea lui Harry era la fel de importanta ca iubirea lui Ashton Nimic ce tinea de persoana ei nu o mai interesa cu adevarat, vroia doar ca cei doi barbati la care tine, sa fie fericiti. Ura acest defect al ei dar, datorit lui Ashton, a invatat sa se accepte asa cum este. 

Un zambet monoton i-a aparut pe chipul angelic, amintindu-si trasaturile bine conturate ale singurului barbat care a invatat-o sa iubeasca din nou. Ii era imposibil sa ii descifreze chipul in amintirea sa, desi, intr-un fel sau altul, il putea vedea. Il priveste cu ochii minti in fiecare moment al zilei. Statea la catedra, cercetand cu o privire dura clasa mare. Se trezea dinimeata, cu o dorinta debuna de a-l imbratisa, insa, in fiecare zi, chipul lui Harry i se arata.

"Intre doua nu te ploua, ce te faci intre doi?" Ce intrebare stupida avea in minte... Orice ar face, tot pe Ashton il vrea inima ei, insa, Harry nu merita o asemenea tradare. E ironic cum, toata viata ne dorim ceva ce credem ca ne va face feiricti, iar, cand in sfarsit acem acel ceva, realizam ca nu este ceea ce avem nevoie. 

Dragostea lui Harry era ceea ce si-a dorit toata viata, avea dragoste similara cu cea din filme. Ce naiba putea fi! Nu avea nevoie de flori, ciocolata sau cadouri scumpe. Avea nevoie doar de o inima care sa bata la unisol cu a ei.

              "Cara, stii cum e sa te simti moarta pe dinauntru?"

              "Te simti parasita, singura, fara un scop sau speranta. Tot ceea ce vrei este ca bratele celui pe care il iubesti sa iti inconjoare talia si sa-ti spuna ca totul va fi bine, insa nu se poate."

O priveamirata, fiind surprinsa de raspunsul ei. Parea una din cele mai vesele persoane pe care le-a intalnit dar, acest raspuns a facut-o sa realizeze ca nu stie multe lucruri despre ea.

             "De ce iti doresti atat de mult ca relatia mea cu Ashton sa fie reluata?"

             "Pentru ca stiu cum e sa suferi din dragoste. Stiu cum e sa renunti la persoana iubita, stiu cum e sa suferi o respingere. E greu sa devi un nimeni, cand odata insemnai cineva pentru el. Ashton inca te iubeste, te rog, nu pierde sansa asta! S-ar putea sa fie ultima ta sansa ia o iubire adevarata!"

Ii privea ochii verui, nevenidnu-i sa creada ceea ce tocmai spusese. Cara era exact la fel ca ea, doar ca, mai realista. Privea mai departe de aparente, a fost singura care si-a sat seama de tristetea din ochii ei in timp ce ceilalti ii vedeau doar zambetele false, desenate pe chip, doar de dragul unor aparente. A oftat scurt, ridicandu-si trupul de pe podeaua rece, scurturandu-si hainele de praf.

                "Unde te duci?"

               "Sora lui Harry si sotul ei vin in vizita. Harry m-a rugat sa vin mai devreme azi."

A lasat-o acolo, indreptandu-se cu pasi marunti spre iesirea din cladire. Ceea ce urma, era un moment ce ii va schimba total gandurile, ii va deschide ochii si sufletul. Va fi fata in fata cu ceea ce a pierdut acum mult timp.

Hello, dragele mele, am venit si eu cu capitolul 20. Iertati-mi greselise de tastare dar, sunt obosita si voi edita maine capitolul. Sper ca va place si, vroiam sa intreb: Cine vrea si cartea a doua? In fine, imi spuneti intr-un comentariu si se face.:)))

Vroiam sa va mai anunt ca in curand voi incepe si o carte cu "Imagineaza-ti ca..." , asa ca imi puteti spune de acum daca vreti sau nu.

Va iubesc, stiati?:o3