The story of us

Capitolul 23

Din spatele usii intredeschise, un suflet se stingea incet, cuprins de adevarul crud al realitati. Si-a dus mana in dreptul inimi, strangand tricoul in pumni. Simtea durere...o durere sfasietoare ce-l imbratiseaza pe la spate, cuprizandu-i intreg trupul. Lacrimi amare si-au facut aparitia in coltul ochilor sai, prelingandu-se pe pometi sai proeminenti.

Transa in care a fost induse s-a risipit usor, la auzul voci ei cristaline. Glasul ei stins se auzea in linistea nopti.

            "Te iubesc, Ashton!"

A simtit cum inima i-a fost sagetata de mii de pumnale ascutite. Isi dorea ca acele cuvinte infime sa-i fi fost adresate lui si nimanui altcuiva. Da, era egoist si stia asta, insa, atunci cand iubesti, ochii iti sunt acoperiti cu un val cenusiu si te lasi ghidat doar de inima.

Nu si-a putut stapani impulsul, si a dat buzna in micul balcon. O privea dezamagit in ochii mari si blanzi, ca ai unei caprioare ce necesita aparare. Si-a mutat privirea in pamant, stergandu-si lacrimile.

             "Este o seara foarte frumoasa, nu?!"

Ashton s-a ridicat resemnat de pe scaun si a intrat in casa, lasandu-i pe cei doi sa isi discute problemele. Juliet il privea inmarmurita si rusinata de totata situatia aceea. A incercat sa se apropie de el, insa a fosr respinsa rece, cu o miscare ce vroia sa para brutala.

             "Harry eu..."

             "Fericirea adevarata nu este decat o iluzie, nu? O iluzie ce mascheaza adevarul in fata celor care nu vor sa-l vada. Am fost orb si stupid, recunosc! Dar te iubesc si nu vreau ca totul sa se termine asa! Juliet, esti constienta ca este un barbat insurat?!"

             "Harry, tin la tine si nu vreu ca relatia noastra sa se termine in modul asta!"

            "Nu trebuie! Gemma nu va renunta la Ashton iar eu nu vreau sa te pierd! Sunt dispus sa uit toata discutia voastra si sa traim, ca si cum numic nu s-a fi intamplat!"

In ochii lui verzui se vedeau o mica licarire. O speranta ce il facea sa creada ca a castigat un intreg razboi, cand el castigase doar o batalie. I-a zambit timid si sa apropiat de ea. I-a cuprins trupul in brate, oferindu-i caldura de care avea nevoie. Si-au apropiat buzele intr-un pupic inocent si dragastos.

Juliet nu intelegea cum un om atat de usor de citit ca Harry se poate schimba intr-o fractiune de secunda. Dintr-un sloi de gheata in soarele ce-i incalzeste trupul. Poate...poate ca l-a subestimat. In spatele acelui trup frumos se afla o minte profunda.

Ce faceti, dragele mele?

Am venit si eu cu un capitol. Sper ca, pana la examen sa reusesc sa scriu mai mult de 3 capitole.

Sper sa va placa si capitolul asta si iertati-mi va rog greselile de tastare. Cine vrea dedicatie?